ICCJ. Decizia nr. 5469/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5469
Dosar nr. 5262/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 6 iunie 2003 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, B.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 438 din 9 aprilie 2003 a acestei instanţe pe considerentul că hotărârea este potrivnică deciziei civile nr. 1108 pronunţată la 12 iulie 2002 (dosar nr. 2117/2002 al Curţii de Apel Iaşi), în una şi aceeaşi pricină.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta susţine, în esenţă, că Decizia civilă nr. 1108 din 12 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi stabileşte, cu caracter irevocabil că imobilul revendicat este identic cu cel cumpărat la licitaţie de soţii V.C. şi V.M., iar Decizia civilă nr. 438 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, anulează hotărârea anterioară pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 1033 dată la 5 septembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a apreciat că nu este competentă material a soluţiona cererea de revizuire cu care a fost investită, aşa încât, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 158 din acelaşi cod şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii Supreme de Justiţie cu motivarea că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Pricina a fost înregistrată pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 5262/2003.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia civilă nr. 438 din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de V.C. împotriva deciziei civile nr. 661/A din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Vaslui pe care a modificat-o în tot.
A admis apelul aceleiaşi părţi, împotriva încheierii din 11 septembrie 2002 a Judecătoriei Vaslui, pe care a schimbat-o şi a respins cererea reclamantei B.L. formulată în contradictoriu cu pârâţii V.C.M. şi V.C.C., având ca obiect îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 7575/2000 a Judecătoriei Vaslui privind adresa imobilului revendicat.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 1108 din 12 iulie 2002 pronunţată în dosarul nr. 2117/2002, a respins recursul declarat de V.C.M. şi V.C.C. împotriva deciziei nr. 231/A din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Iaşi şi, în mod irevocabil a menţinut această hotărâre, prin care s-a respins apelul aceloraşi părţi, cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor sentinţei civile nr. 7575 din 20 decembrie 2000 a Judecătoriei Vaslui.
Potrivit acestei din urmă hotărâri au fost obligaţi pârâţii V.C.M. şi V.C.C. să lase reclamantei B.L. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, moară de grâu şi porumb precum şi suprafaţa de 928,26 mp teren situat în Negreşti, judeţul Vaslui.
Calea extraordinară de atac a revizuirii este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 438 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, pe considerentul că, aşa cum pe larg s-a arătat, ar fi potrivnică deciziei civile nr. 1108 din 12 iulie 2002 a aceleiaşi instanţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1), teza a II–a C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când prin aceasta se evocă fondul pricinii.
În speţă, condiţia existenţei unei hotărâri de fond, prevăzută explicit de legiuitor, în textul procedural evocat, nu este îndeplinită, întrucât obiectul exercitării acestei căi de atac îl constituie o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Conform reglementării Codului de procedură civilă, îndreptarea hotărârilor, în accepţiunea prevăzută de art. 281 şi următoarele din acelaşi cod, vizează corectarea unor greşeli asupra numelui, calităţii, susţinerilor părţilor, greşeli de calcul, precum şi orice alte greşeli materiale, iar această procedură nu poate fi folosită în cazul remedierii greşelilor de judecată.
În cauză, cele două hotărâri, pretins potrivnice au avut ca obiect o cerere de îndreptare a erorii materiale şi, respectiv, o acţiune în revendicare imobiliară, nefiind întrunită nici condiţia imperativă referitoare la una şi aceeaşi pricină, prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Concluzionând, faţă de considerentele expuse, cum cererea de revizuire nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, aceasta urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de reclamanta B.L. împotriva deciziei civile nr. 438 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Civil. Contestatie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
