ICCJ. Decizia nr. 5567/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5567
Dosar nr. 20294/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3596 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei Timişoara a fost respinsă acţiunea formulată de Cabinetul Individual Dr. N.C.M. împotriva Primăriei Timişoara reprezentată prin Primar, având ca obiect principal reducerea preţului de vânzare-cumpărare al spaţiului comercial situat în Timişoara, de la suma de 549.075.000 lei la o valoare reală de circulaţie, care să fie stabilită pe calea unei expertize de specialitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că deşi reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 1352 şi art. 1353 C. civ., aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză. Dimpotrivă, sunt incidente normele speciale cuprinse în Legea nr. 550/2002, în sensul cărora raportul de evaluare a imobilului supus vânzării putea fi contestat într-un anumit termen.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1787 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, avându-se în vedere de asemenea că în cauză nu sunt incidente prevederile din Codul civil referitoare la vicii ascunse.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recursul de faţă, susţinând că acţiunea sa nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ, ci a instanţei civile, pentru că reducerea preţului vizează elementele de bază ale contractului, în special obiectul. Se susţine că în contextul în care contractul de vânzare cu Primăria a fost finalizat prezintă evidente vicii legate de suprafaţa cât şi de preţul întregului ansamblu de camere şi anticamere ale imobilului.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului reclamanta a solicitat reducerea preţului de vânzare al spaţiului comercial situat la adresa menţionată, motivând această solicitare prin inadvertenţa dintre suprafaţa spaţiului vândut redat în expertiza efectuată cu ocazia perfectării vânzării şi care este diferită de cea reală, ceea ce s-a evidenţiat cu ocazia efectuării altei expertize. Se susţine şi că unii coeficienţi avuţi în vedere la stabilirea preţului, au fost eronaţi.
Acestea au fost elementele de fapt, calificate în opinia recurentei drept vicii ascunse.
În cauză nu sunt incidente prevederile invocate din Codul civil, pentru că art. 1352 se referă în adevăr, la vicii ascunse, nu are în vedere orice vicii ale lucrului vândut, ci numai viciile ascunse, pentru că potrivit textului vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă. Prin urmare, viciul poate fi considerat ascuns, numai dacă cumpărătorul nu l-a recunoscut şi, după împrejurări, printr-o verificare normală dar atentă nici nu putea să-l cunoască.
Lipsa de informare, de experienţă sau nepriceperea cumpărătorului nu sunt de natură a conduce la ideea că viciile pe care acesta nu le-a putut constata, sunt în adevăr vicii ascunse.
Ca atare, nu subzistă în cauză temeiurile de drept ale acţiunii, invocate prin recurs. Practic se solicită reducerea preţului, în raport de o nouă evaluare, efectuată după perfectarea vânzării, ce are în vedere o suprafaţă construită redusă şi alţi coeficienţi de stabilire a preţului. Acesta putea fi contestat în condiţiile Legii speciale nr. 550/2002.
Potrivit art. 8 alin. (3) din această lege raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Această procedură nu a fost urmată în termenul şi condiţiile stabilite de legea specială şi s-a apelat la prevederile menţionate din Codul civil, ce nu sunt incidente în cauză, pentru considerentele arătate.
Aşa fiind, cum instanţa de apel a hotărât că se impune menţinerea soluţiei în acelaşi sens adoptată de instanţa de fond, rezultă că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinetul Individual Medical Dr. N.C.M. împotriva deciziei nr. 1787 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5564/2004. Civil. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Civil. Repunere în termen. Recurs → |
|---|
