ICCJ. Decizia nr. 559/2004. Civil. Conflict negativ de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 559.
Dosar nr. 6782/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.I.A.P. a chemat în judecată SC B.G. SA devenită SC A.G. SA şi SC M. SA, solicitând declararea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare de active înscris în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei sectorului III Bucureşti sub nr. 737, 738, 740 din 14 ianuarie 1998 intervenit între pârâte cu privire la terenul situat în Bucureşti în limita suprafeţei de 6648 mp ce urma a fi individualizată ulterior, pentru fraudă la încheierea actului juridic menţionat, întrucât ambele părţi contractante şi în special cumpărătorul, au avut reprezentarea faptului că pentru o suprafaţă de 7056 mp situată în Bucureşti individualizată prin schiţă, reclamantul notificase Consiliul General al Municipiului Bucureşti conform Legii nr. 10/2001 şi a cerut restituirea ei în natură, aspect comunicat şi pârâtei SC B.G. SA prin notificarea nr. 2396 din 17 iunie 1998.
Judecătoria sectorului III Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1646 din 6 martie 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reţinând că litigiul are un caracter comercial şi o valoare de până la 10 miliarde lei, astfel că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competent a-l judeca în prim grad de jurisdicţie era tribunalul.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI – a comercială, prin încheierea din 21 ianuarie 2004 a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea sa conducerii tribunalului în vederea repartizării unei secţii civile pentru competentă soluţionare, motivat de faptul că litigiul era de natură civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 8 martie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului III Bucureşti şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a trimis dosarul la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.
În motivarea soluţiei, secţia civilă a tribunalului a calificat acţiunea ca având un caracter nepatrimonial şi pe cale de consecinţă în competenţa de judecată în fond a judecătoriei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin sentinţa civilă nr. 17 din 6 mai 2004 a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului III Bucureşti, considerând incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În contra acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A.G. SA invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că a fost pronunţată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit căruia procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei intră în competenţa de judecată în primă instanţă a tribunalului.
Or, în speţă, cererea pentru constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare este o acţiune în realizarea dreptului şi prin urmare are un caracter patrimonial, iar contractul în discuţie vizează un imobil în valoare de 55 miliarde lei, care chiar dacă se referă numai la construcţie şi nu şi la teren, valoarea acestuia din urmă trebuia verificată de către instanţă, mai ales că suprafaţa de teren contestată era de 6648 mp situată în Bucureşti, şi prin urmare valoarea lui depăşea 1 miliard de lei, astfel că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. competenţa de soluţionare revenea tribunalului.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că reclamantul V.I.A.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC B.G. SA devenită SC A.G. SA şi SC M. SA declararea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte cu privire la terenul situat în Bucureşti, în limita suprafeţei de 6648 mp.
Aşadar, prin acţiune reclamantul nu a indicat valoarea terenului şi nici nu a cerut repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Or, trebuie precizat că valoarea obiectului litigiului se stabileşte de către reclamant, el fiind acela care îşi evaluează pretenţiile deduse judecăţii.
Din această perspectivă, rezultă că reclamantul a apreciat că cererea sa de chemare în judecată nu era evaluabilă în bani, punct de vedere însuşit şi de instanţa de fond, respectiv Judecătoria sectorului III Bucureşti sesizată la 14 august 2002 de către reclamant.
Că este aşa, o atestă şi încheierea din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului III Bucureşti care i-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru în cuantum de 90.000 lei (dos nr. 9705/2002) conform art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997 taxă aferentă cererilor în anularea sau declararea nulităţii unui act juridic atunci când nu se solicită şi repararea pagubelor suferite.
Aceeaşi poziţie a avut-o reclamantul şi în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă, faţă de excepţia de necompetenţă materială ridicată din oficiu de instanţă (dos. nr. 195/2004).
Astfel fiind şi întrucât momentul la care se apreciază valoarea litigiului este momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi având în vedere că şi ulterior reclamantul nu a indicat o anumită valoare a pretenţiilor sale, corect instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă a stabilit în favoarea judecătoriei competenţa de soluţionare a litigiului conform art. 1 lit. a) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced recursul pârâtei SC A.G. SA Bucureşti urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 17 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5629/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 560/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
