ICCJ. Decizia nr. 5629/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5629
Dosar nr. 11461/2004
Şedinţa camera de consiliu de la 14 octombrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 4 februarie 2003, reclamanta M.J.P. a chemat în judecată pe soţul său M.F., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Rahova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorului P.A., stabilirea unei pensii de întreţinere pentru minor şi revenirea la numele avut anterior căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 3213 din 15 septembrie 2003, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Judecătoria Piteşti a reţinut că pârâtul a început să execute o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Rahova înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, că reclamanta are domiciliul actual în Piteşti şi că nici unul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia Judecătoriei Bârlad în care s-a aflat cel din urmă domiciliu comun.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7154 din 18 noiembrie 2003, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza spre rezolvarea conflictului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Judecătoria sectorului 1 a reţinut că nici unul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se afla cel din urmă domiciliu comun din Bârlad iar în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul nu are domiciliul în România, motiv pentru care competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Piteşti.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte stabileşte în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei pentru următoarele motive:
Conform art. 607 C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.
Analizând actele dosarului se constată că părţile s-au căsătorit în Suedia, ţară în care au şi convieţuit o perioadă. Ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în municipiul Bârlad, localitate în care nici una dintre părţi nu mai locuia în momentul introducerii cererii de divorţ deoarece reclamanta îşi mutase domiciliul la Piteşti iar pârâtul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Rahova.
Faţă de această situaţie, în condiţiile în care nici unul dintre soţi nu mai locuieşte la ultimul domiciliu comun, în condiţiile în care pârâtul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate iar reclamanta avea un alt domiciliu, Înalta Curte stabileşte că instanţa care are competenţa de a soluţiona cauza este Judecătoria Piteşti, ca instanţă pe raza căreia se află domiciliul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta M.J.P. în contradictoriu cu pârâtul M.F.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în Şedinţa publică din 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 559/2004. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
