ICCJ. Decizia nr. 5642/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 31 din 15 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de B.I., B.M. și S.E., dispunându-se anularea deciziei nr. 1282 din 18 aprilie 2002 a Primăriei Municipiului Ploiești care a fost obligată să retrocedeze celor în cauză suprafața de 235 mp teren intravilan situat în Ploiești, identificat prin schița de plan anexă la raportul de expertiză A.P.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul în litigiu a aparținut autorului contestatorilor, că acesta a fost expropriat prin Decretul nr. 87/1962 pentru construirea de locuințe. Terenul nu a primit această destinație, pe el fiind ridicate în prezent garaje demontabile.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 56 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
S-a reținut aceeași stare de fapt, fiind înlăturată susținerea Primăriei Municipiului Ploiești, potrivit căreia B.I., autorul contestatorilor, ar fi primit un alt teren, în schimbul celui expropriat, din lipsa unor probe în acest sens.
împotriva acestei hotărâri, Primăria Municipiului Ploiești a declarat recursul de față, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât instanța nu a reținut că autorul celor în cauză a primit în schimbul terenului expropriat un alt teren în suprafață de 459 mp situat în Ploiești, pe terenul în litigiu fiind în adevăr amplasate garaje autorizate.
Recursul nu este întemeiat.
Este necontestat în cauză că terenul ce a aparținut autorilor contestatorilor a fost expropriat în vederea construirii de locuințe și că acestea nu s-au realizat, pe teren fiind amplasate garaje demontabile, autorizate ca atare de cei în drept.
în această situație sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile, text în temeiul căruia instanța de apel a hotărât corect în speță.
Susținerea din recurs potrivit căreia nu sunt îndreptățiți la restituire cei în cauză, întrucât autorul lor a fost despăgubit integral, primind în schimbul terenului în litigiu un alt teren, cu o suprafață mai mare, situat în Ploiești, este înlăturată pe deplin de toate probele administrate. Cea mai convingătoare este adresa nr. 8343/1994 a Consiliului Local al Municipiului Ploiești din care rezultă că pentru terenul de la adresa menționată este înscrisă la Administrația Financiară de peste 32 de ani o altă persoană decât B.I. și anume moștenitorul lui A.G., care are impozitele achitate la zi. Cum alte dovezi în dovedirea schimbului de terenuri, nu s-au administrat, rezultă că recursul astfel întemeiat, nu poate fi admis.
Așa fiind, neexistând în cauză motive care să atragă nulitatea hotărârii, ce pot fi invocate și din oficiu, recursul de față urmează a fost respins ca nefondat, fiind legală și temeinică hotărârea atacată.
în raport de această soluție, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost admisă și cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimați, astfel recurenta a fost obligată la plata sumei de 5.500.000 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs, dovedit cu chitanțele anexate de 1.500.00 lei și 4.000.000 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5672/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5667/2004. Civil → |
|---|
