ICCJ. Decizia nr. 5668/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 5 august 1999 pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6120, reclamanta V.S.F. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Eforie, Orașul Eforie prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și SC E. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții să-i lase reclamantei imobilul situat în Eforie, în deplină proprietate și liniștită posesie.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat în esență că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, deși proprietarii făceau parte din categoriile exceptate și prevăzute în art. II din același act normativ.
Prin sentința civilă nr. 261 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei V.S.F. și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Eforie Nord, compus din construcții și teren în suprafață de 481,54 mp (lot 78) cu următoarele vecinătăți: N - lot 79, proprietatea familiei G.; S - lot 77, proprietatea familiei L.; E - faleza; V - B-dul T.V.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC E. SA în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor și A.P.A.P.S.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, arătând, pe de o parte că în mod greșit s-a reținut faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără titlu, iar pe de altă parte că în mod greșit a reținut instanța că autorii reclamantei făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, filele din cărțile de muncă prezentate cuprinzând date inexacte, încheiate după perioada naționalizării.
Prin decizia civilă nr. 129/C din 6 noiembrie 2002, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 261 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă.
Pentru a se pronunța astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că în mod abuziv imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, proprietarii făcând parte din categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare.
Au reținut, de asemenea, că reclamanta a făcut dovada titlului său de proprietate, iar trecerea imobilului în proprietatea Statului nu s-a făcut în baza unui titlu legal.
Au mai reținut instanțele că pârâta SC E. SA nu a făcut dovada că este privatizată sau se află în curs de privatizare pentru a-i fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 99/1999, cererea de chemare în garanție fiind respinsă ca neîntemeiată.
împotriva deciziei civile menționate mai sus a declarat recurs pârâta SC E. SA, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4,5,9 și 10 C. proc. civilă și susținând în esență că:
- trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, titlul statului nefiind desființat, aspect ignorat de către instanțe, care au pronunțat hotărâri nelegale;
- instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 108 alin. (2) C. proc. civ., neanalizând nici unul din motivele de apel invocate;
- nu s-a făcut dovada calității de moștenitor de către G.D., S.M.A. și S.A.M.;
- nu s-au analizat înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă privatizarea SC E. SA;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție și a dreptului de retenție.
Recursul este fondat.
Admițând acțiunea reclamantei și reținând în esență că proprietarii imobilului făceau parte din categoriile exceptate de la naționalizare, instanța de fond a obligat pe toți pârâții , respectiv Consiliul Local Eforie, Orașul Eforie prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și SC E. SA să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și APAS, formulată de SC E. SA.
Această soluție a fost menținută prin respingerea apelului formulat de pârâta SC E. SA.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului este de reținut că în speță nu au fost clarificate aspectele privind pe de o parte legitimarea procesuală activă în raportul juridic dedus judecății, iar pe de altă parte problema titlului cu care a fost preluat imobilul de către stat, aspect de a cărui lămurire depinde și stabilirea fără echivoc a pârâtului care are calitatea de posesor neproprietar al imobilului.
în acest sens, un aspect rămas neclarificat de instanța de apel este acela referitor la soluționarea acțiunii privind constatarea nulității testamentului prezentat pe numele defunctei V.S.F., aspect deosebit de important în stabilirea legitimității procesuale active a reclamantei. în întâmpinarea depusă în recurs, intimații-reclamanți au arătat că instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil în sensul respingerii acțiunii în constatarea nulității testamentului. Se impune, pentru stabilirea cu certitudine a legitimării procesuale active a reclamantei și a clarificării împrejurării dacă bunul a aparținut testatoarei la data întocmirii testamentului, depunerea la dosarul cauzei a copiei hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat acțiunea în constatarea nulității testamentului.
Pe lângă faptul că nu a fost clarificată chestiunea legitimării procesuale active a reclamantei, instanțele nu s-au pronunțat nici cu privire la titlul în baza căruia SC E. SA a susținut că deține imobilul în litigiu, nepunându-se în discuția părților actul de privatizare al pârâtei SC E. SA, aspect ce trebuia lămurit pentru a se stabili în posesia cui se află imobilul.
în motivele sale de apel, SC E. SA a susținut că "a făcut dovada că este o societate total privatizată, în special prin rezoluția nr. 53284 din 27 septembrie 1999 a Camerei de Comerț Constanța, din care rezultă structura capitalului social al societății", aspect asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel, aceasta reținând doar că "apelanta nu a făcut dovada că este privatizată sau că se află în curs de privatizare, pentru a se face aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 99/1999".
Totodată, având în vedere că prin decizia civilă nr. 3887 din 8 octombrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4874/2002 s-a admis recursul declarat de pârâta SC E. SA Eforie Nord împotriva încheierii din 30 septembrie 2002 de suspendare a cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001 (dosar nr. 881/C/ al Curții de Apel Constanța, secția civilă), iar cauza a fost trimisă la aceeași instanță pentru continuarea judecății, este necesar a se cunoaște soluția irevocabilă pronunțată în cauza având ca obiect judecarea contestației împotriva deciziei nr. 1025 din 3 octombrie 2001 emisă de SC E. SA Eforie Nord în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, se impune clarificarea tuturor acestor aspecte în vederea stabilirii cu certitudine a cadrului procesual, punerea în discuția părților a aspectelor privind legitimitatea procesuală activă a reclamantei, valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de preluare de către stat și a actelor de privatizare, motiv pentru care recursul se va admite.
Față de aceste considerente și nefiind stabilite pe deplin împrejurările de fapt în raportul juridic dedus judecății pentru ca să se poată hotărî asupra fondului pricinii conform art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului, pentru lămurirea chestiunilor cercetate în cuprinsul prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5671/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5641/2004. Civil → |
|---|
