ICCJ. Decizia nr. 5667/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 608 din 19 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei P.S., inițiată la 15 martie 2000, prin care a solicitat în contradictoriu cu Consiliul general al municipiului București și D.G.F.P.C.F.S. să se constate inaplicabilitatea Decretului nr. 92/1950 cu privire la imobilul situat în București, ce a aparținut tatălui său I.G. și în consecință să se dispună obligarea pârâtelor la plata contravalorii imobilului compus din teren în suprafață de 815 mp și 3 construcții, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte că autorul său se încadra în situația de excepție prevăzută de art. 2 din Decretul nr. 92/1950, neputându-se stabili dacă acesta era angajat și unitatea la care ar fi fost funcționar.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 440 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru aceleași considerente, avându-se în vedere că nu s-a putut stabili ocupația autorului reclamantei la data naționalizării.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recursul de față, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; se susține că a fost nesocotit faptul că I.G. a îndeplinit funcția de subdirector clasa a doua la Departamentul administrativ din întreprinderea Creditul Internațional al Raionului Tudor Vladimirescu.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 524/1953, nu intră sub incidența decretului de față și nu pot fi naționalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor și pensionarilor proveniți din muncitori, precum și a funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și a celorlalți pensionari, proveniți din muncă.
Recurenta a solicitat ca în temeiul acestui text să se constate că tatăl său, I.G., al cărui unic succesor este, în calitate de fiică, se încadrează în această categorie de persoane exceptate de la naționalizare.
Instanța de apel, ca și tribunalul de altfel, au respins acest prim capăt de cerere, întrucât nu s-a stabilit ocupația celui în cauză la data naționalizării.
Din cuprinsul textului redat, rezultă că nu numai anumite categorii de funcționari sunt exceptați de la naționalizare, ci și toate categoriile de pensionari, proveniți din muncă.
Tatăl reclamantei a fost în mod necontestat pensionar atât înainte de aplicarea decretului de naționalizare, cât și după această dată, pe parcurs fiind reîncadrat. Actul nou depus în recurs, anume decizia civilă nr. 80234 din 3 mai 1949 emisă de Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale, atestă stabilirea pensiei pentru I.G. cu începere de la 1 ianuarie 1949, în funcție de stagiul în câmpul muncii, corespunzător funcției de subdirector clasa II Credit Internațional, pensia fiind stabilită în raport de ultimele 12 luni de activitate, ale titularului, ce se încadrează în categoria de muncă III.
în raport și de acest act nou, urmează a se reține în cauză că autorul reclamantei se încadrează în categoria persoanelor exceptate de naționalizare, el neputând fi asimilat situației reglementată de art. I din același act normativ, ce viza alte categorii de persoane, în principal marii industriași, moșieri, exploatatori de locuințe, ceea ce nu este cazul în speță.
De aceea, pentru că instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor redate și pentru că în condițiile date, nu s-a dat o soluție cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, ce vizează despăgubirile solicitate, recursul de față a fost admis, în sensul casării deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5642/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5671/2004. Civil → |
|---|
