ICCJ. Decizia nr. 5688/2004. Civil. Legea nr.115/1996 (controlul averii). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5688
Dosar nr. 14488/2004
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, Comisia de cercetare a averilor şi înregistrată sub nr. 1/2004, Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General, a solicitat cercetarea averii funcţionarului public M.B., comisar în cadrul Gărzii Financiare Constanţa în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 115/1996.
La cerere s-a ataşat sesizarea unor foşti comisari, dar nesemnată de aceştia, declaraţia de avere din anul 2004 şi nota explicativă a comisarului în cauză privind modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu.
În sesizarea nesemnată şi ataşată la cerere se menţionează că funcţionarul public M.B., împreună cu mama sa a dobândit bunuri mobile şi imobile a căror valoare ar depăşi cu mult veniturile realizate de aceştia.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 11şi art. 31 din Legea nr. 115/1996 cu referire la art. 133 C. proc. civ. s-a constatat nulă cererea Autorităţii Naţionale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General privind controlul averii funcţionarului public M.B.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 11 din Legea nr. 115/1996 în cererea de cercetare se vor indica în mod obligatoriu dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate sau poate fi însoţită de acte doveditoare.
Întrucât, la cererea de cercetare au fost ataşate declaraţia de avere din anul 2004 a cercetatului, sesizarea unor foşti comisari ai Gărzii Financiare Constanţa, dar nesemnată de aceştia şi nota explicativă a comisarului M.B. privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, Comisia a solicitat Autorităţii Naţionale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General să completeze cererea conform art. 11 din Legea nr. 115/1994 şi a invitat pentru a fi ascultate persoanele ale căror nume sunt menţionate în sesizare.
Prin adresa nr. 104290 din 9 septembrie 2004, Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General a comunicat că nu deţine alte documente în afara celor transmise, iar persoanele menţionate în sesizarea nesemnată, respectiv D.C., R.I.M., M.A., H.D.N., T.I. au declarat că sesizarea nu le aparţine şi nu o însuşesc.
Faţă de împrejurarea că sesizările anonime nu pot conduce la o acţiune de control al averii, că cererea este neconformă cu cerinţele art. 11 din Legea 115/1996, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 31 din această lege, cât şi prevederile art. 133 C. proc. civ. s-a constatat că cererea este nulă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii aduse instanţei se susţine că prin hotărârea recurată s-a soluţionat cererea privind cercetarea averii funcţionarului public M.B., intimatul din cauză cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996 conform cărora" preşedintele dispune citarea de urgenţă, în faţa comisiei de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare, precum şi a celui a cărui avere este supusă cercetării şi a soţului sau soţiei, după caz, pentru a fi ascultaţi". În această situaţie, se arată că au fost încălcate normele de procedură, ceea ce înseamnă că întreaga critică se întemeiază pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 şi din art. 304 pct. 1 C. proc. civ. cum s-a prevăzut în cerere.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 11 din Legea nr. 115/1996 în cererea de cercetare trebuie să se indice obligatoriu dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate sau cererea poate fi însoţită de actele doveditoare.
În acest sens, Comisia a solicitat Autorităţii Naţionale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General să completeze cererea conform dispoziţiilor art. 11 din Legea 115/1996 şi au fost invitate pentru a fi ascultate persoanele ale căror nume sunt menţionate în sesizare.
Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General a comunicat comisiei de cercetare prin adresa nr. 104290 din 9 septembrie 2004 că nu deţine documente în plus faţă de cele existente la dosar.
Persoanele menţionate în sesizare D.C., R.I.M., M.A., H.D.N., T.I. au declarat că nu le aparţine sesizarea şi nu şi-au însuşit-o, astfel că sesizarea este nesemnată, anonimă.
Corect au fost aplicate dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 115/1996, instanţa de fond reţinând că sesizările anonime nu pot conduce la declanşarea acţiunii de control a averii, iar atâta timp cât cererea de cercetare este neconformă cu dispoziţiile art. 11 se poate considera, că este lipsită de obiect.
Nerespectarea privitoare la conţinutul sesizării, la elementele sale esenţiale (numele părţilor, obiectul cererii, semnătura celui ce sesizează ) duce la imposibilitatea desfăşurării activităţii juridice, motiv pentru care se sancţionează cu nulitatea ei.
Aceste elemente esenţiale sunt destinate să individualizeze cererea, ele depăşind simplul interes privat al părţilor litigante. Într-adevăr, raportul procesual nu se poate lega în lipsa părţilor şi a unei pretenţii concrete. Nulitatea impusă se justifică în aceste împrejurări tocmai datorită importanţei cerinţelor impuse de lege. De aceea, nulitatea sesizării, în lipsa unei cerinţe esenţiale, are un caracter absolut. Dacă o atare lipsă nu se remediază la prima zi de înfăţişare, ca în speţa de faţă (persoanele indicate în sesizare nu şi-au însuşit şi nu au semnat-o), instanţa este obligată să declare nulitatea, astfel cum a şi procedat, dând eficienţa dispoziţiilor art. 11, art. 31, din Legea 115/1996 raportat la art. 133 C. proc. civ.
Este adevărat că prin recursul declarat în cauză se critică faptul că reclamanta nu a fost citată la instanţa de fond(deşi i s-au solicitat relaţii şi a răspuns în raport de cele solicitate) şi în acest sens i s-a produs o vătămare.
Citarea părţilor constituie o formalitate esenţială care asigură exercitarea dreptului la apărare, iar încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunţate, deoarece este de natură să influenţeze asupra soluţiei date în lipsa părţii sau a dovezii legale de citare.
Este de observat că hotărârea recurată este nulă de drept, deoarece recurenta a dat curs unei sesizări anonime, care nu poate conduce la declanşarea acţiunii de control al averii, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 115/1996, nulitate care nu poate fi remediată pe nici o cale. În această situaţie, vătămarea recurentei nu s-a produs prin necitarea ei, sesizarea înaintată instanţei neputând face obiectul controlului judecătoresc, datorită lipsei unui element esenţial, care atrage nulitatea absolută.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinţei nr. 1 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5693/2004. Civil. Conflict de muncă, litigii... | ICCJ. Decizia nr. 5685/2004. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
