ICCJ. Decizia nr. 5691/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 17 ianuarie 2002, reclamanta A.A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă A.P.A.P.S. solicitând obligarea acesteia să-i comunice răspunsul la notificarea nr. 4975 din 18 octombrie 2001 adresată conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentința nr. 18 din 16 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă cererea reclamantei și drept consecință pârâta a fost obligată să comunice acesteia răspunsul la notificarea nr. 4975 din 18 octombrie 2001 și să-i plătească suma de 333.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că reclamanta A.A. succesoare a defunctului A.C., calitate dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 88 din 14 septembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public N.T. a solicitat prin notificarea nr. 25 din 6 iunie 2001 adresată SC I. SA, restituirea în natură, conform Legii nr. 10/2001, a imobilului compus din 9000 mp teren, un corp de casă cu șase încăperi, o moară și o presă de ulei situate în intravilanul comunei Radovanu, județul Călărași.
Prin adresa nr. 1130 din 9 iunie 2001 emisă de SC I. SA i s-a comunicat reclamantei că bunurile a căror restituire o solicită se află în patrimoniul unei societăți, legal privatizate, așa încât notificarea trebuie adresată instituției publice implicată în privatizare respectiv A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.).
Reclamanta a înaintat pârâtei A.P.A.P.S., prin executorul judecătoresc, notificarea nr. 4975 din 18 octombrie 2001 prin care a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor naționalizate de la autorul său.
Deși, art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001 prevăd că în termen de 60 de zile de la primirea notificării organele de conducere ale A.P.A.P.S. au obligația de a emite o decizie motivată ce trebuie comunicată persoanei îndreptățite în termen de 15 zile de la data adoptării, această instituție publică nu s-a conformat dispozițiilor legale.
S-a constatat că, indiferent de soluția adoptată de organele de conducere ale persoanei juridice notificate, există pentru aceasta obligația emiterii și comunicării deciziei motivate la care se referă art. 28 din Legea nr. 10/2001, către persoana ce i-a adresat notificarea.
Ca urmare, reținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite o decizie motivată la notificarea adresată de reclamantă, tribunalul a admis acțiunea acesteia.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.P.A.P.S. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 234/A din 18 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a înlăturat argumentele pârâtei în ce privește excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că sunt nepertinente în raport de obiectul acțiunii ce vizează îndeplinirea "obligației de a face" prevăzute de art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001, ce operează în contra apelantei-pârâte. S-a reținut că aceste argumente ar avea relevanță în cazul analizării fondului dreptului de proprietate, ceea ce excede obiectului acțiunii de față, prin care reclamanta urmărește să primească un răspuns la notificare în forma unei decizii motivate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei, instanța de apel a considerat că aceasta nu este dată de identitatea dintre pârât și actualul deținător al bunului sau chiar titular al dreptului de proprietate ci presupune identitatea dintre pârât și persoana obligată potrivit legii să emită un răspuns la notificarea adresată de intimata-reclamantă ceea ce se întrunește pe deplin în persoana apelantei în raport de prevederile art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001.
Pe fond, soluția tribunalului a fost apreciată ca legală și temeinică întrucât dreptului intimatei-reclamante, ce a adresat o notificare pârâtei în termenul prevăzut de lege corespunde obligația stabilită de lege, în sarcina pârâtei, de a răspunde printr-o decizie motivată persoanei îndreptățite într-un termen delimitat expres.
La data de 6 iunie 2003, în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii a declarat recurs A.P.A.P.S.
Prin adresa nr. 11469 din 13 octombrie 2004, A.V.A.S. ca succesor în drepturi al A.P.A.P.S. așa cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 23/2004 aprobată și modificată prin Legea nr. 360/2004 comunică înaltei Curți că își însușește recursul de față declarat împotriva deciziei nr. 234/A din 18 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București.
Recurenta invocă în cererea sa motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și consideră nelegală decizia instanței de apel deoarece:
Greșit, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. întrucât prin acțiune, intimata a urmărit să obțină restituirea în natură a unui imobil deținut de către SC I. SA Călărași și nu de către recurentă, care administrează acțiunile deținute de Stat la societăți comerciale și nu activele care aparțin societății. Prin urmare imobilul în litigiu face parte din patrimoniul societății comerciale și numai aceasta poate dispune de el.
Se susține că, intimata-reclamantă nu are calitate procesuală activă pentru că nu a dovedit calitatea de proprietar al imobilelor a numitului său A.C., autorul său, așa cum impun dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pe fond, acțiunea intimatei trebuia respinsă întrucât pentru obținerea măsurilor reparatorii la care se referă art. 27 din Legea nr. 10/2001 trebuia ca intimata să dovedească că autorul său era titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor și că titlul statului este sau nu valabil.
Numai în ipoteza când titularul notificării face dovada calității de persoană îndreptățită, instituția publică implicată în privatizare poate acorda măsurile reparatorii la care se referă art. 27 din Legea nr. 10/2001, or, în cauză, asemenea dovezi nu au fost produse.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea formulată, intimata-reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte să-i comunice răspunsul la notificarea nr. 4975 din 18 octombrie 2001 prin care a cerut restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în intravilanul comunei Radovanu, județul Călărași.
La notificare, intimata-reclamantă a depus acte de stare civilă, certificat de moștenitor, extrase din cartea funciară, adrese.
Calitatea procesuală a părților a fost judicios analizată de instanța de apel în raport de obiectul acțiunii prin care se tinde la îndeplinirea unei "obligații de a face" ce incumbă recurentei.
Astfel, calitatea de persoană îndreptățită trebuie privită din punctul de vedere al obiectului acțiunii și nu pe fondul dreptului de proprietate întrucât această ultimă analiză este în competența recurentei, în cadrul procedurii prealabile, când are posibilitatea să ceară persoanei care adresează notificarea, înscrisuri în completarea celor depuse, iar în cazul nedepunerii acestora poate adopta o anume soluție permisă de Legea nr. 10/2001.
La fel, calitatea procesuală pasivă a recurentei în acțiunea de față este pe deplin dovedită prin aceea că, deși nu este deținătorul bunului imobil, are obligația legală de a răspunde notificării adresate așa cum îi impune art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001 și prin decizie sau dispoziție motivată poate adopta una din soluțiile prevăzute de actul normativ precizat.
Pe fondul cauzei, în mod legal, s-a reținut de instanța de apel că reclamanta are dreptul de a cere prin acțiune ca instituția publică implicată în privatizare să-și îndeplinească obligația legală de a-i comunica un răspuns la notificarea adresată, în termenul defipt de lege, a cărui dilatare nejustificată și culpabilă poate atrage chiar plata unor daune.
Față de cele ce preced, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S., conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5538/2004. Civil → |
|---|
