ICCJ. Decizia nr. 5806/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 954 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a admis excepția de inadmisibilitate ridicată din oficiu de instanță și a respins acțiunea reclamanților T.E., T.T. și T.G. formulată împotriva pârâtei Primăria comunei Vânătorii Mici.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 "dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia"; din cuprinsul dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că în procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001, prin care persoana îndreptățită poate obține restituirea imobilului sau despăgubiri, instanța de judecată este implicată doar în soluționarea contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de persoanele juridice deținătoare ale imobilelor a căror restituire s-a solicitat; dat fiind faptul că Legea nr. 10/2001 instituie o procedură specială, în care rolul instanței este limitat doar la soluționarea contestației, soluționarea pe fond a unei acțiuni prin care se solicită de către persoana îndreptățită restituirea bunului în natură sau despăgubiri apare ca fiind inadmisibilă.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 257 din 28 mai 2003, a menținut soluția instanței de fond, respingând ca nefondat apelul formulat de reclamanții T.E. și T.T.
Pentru a decide astfel, instanța investită cu soluționarea apelului a reținut că: potrivit adresei de la fila 19 (dosar fond), s-a solicitat de Primăria comunei Vânătorii Mici ca reclamanții să facă dovada, pentru terenul pretins, cu vecinătățile și suprafața reală solicitată; în loc să-și completeze actele pentru depunerea cărora, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, termenul a fost prelungit până la 14 mai 2003, apelanții reclamanți nu au procedat ca atare și au înțeles să recurgă la promovarea prezentei acțiuni, încă de la 12 august 2002 astfel încât, le este imputabilă lipsa acestor dovezi, care au pus în imposibilitate persoana juridică deținătoare să dea o dispoziție motivată, ce ar fi putut fi atacată în justiție pe calea dreptului comun; mai mult, reclamanții nu au demonstrat regimul juridic al acestui teren pentru a avea certitudinea aplicării unui act normativ sau altul, respectiv a Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 10/2001.
în contra acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta T.E., motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea judecătorească atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Criticile formulate de reclamantă se referă la faptul că instanța de apel a reținut greșit că nu s-au depus toate actele solicitate de pârâtă, aceasta neavând posibilitatea să emită, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire a bunului sau de respingere a notificării, cât și faptul că nu a fost clarificat regimul juridic al nemișcătorului pentru a stabili dacă pricina face obiectul aplicării Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 10/2001. Față de criticile formulate, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate iar pe fond, admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Instanța investită cu soluționarea apelului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în sensul că a stabilit faptul că pârâta Primăria comunei Vânătorii Mici a fost pusă în imposibilitatea emiterii dispoziției de restituire sau respingere a notificării reclamanților, în termenul legal de 60 de zile prevăzut de actul normativ sus-menționat, din culpa exclusivă a reclamanților, care nu au înțeles să depună toate dovezile necesare soluționării cererii de restituire a terenului în litigiu.
Corect s-a reținut de către Curtea de Apel București că reclamanții nu au demonstrat regimul juridic al terenului revendicat pentru a avea certitudinea aplicării prevederilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", iar în speța de față rezultă că reclamanții nu s-au conformat acestei prevederi legale.
Deoarece reclamanții nu au depus dovezile solicitate de pârâtă, au pus-o pe aceasta din urmă în imposibilitatea emiterii dispoziției de restituire în natură sau de respingere a notificării în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, dispoziție care, potrivit art. 24 din lege, poate fi atacată în justiție în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pentru cele ce preced, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6058/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Civil → |
|---|
