ICCJ. Decizia nr. 5730/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5730
Dosar nr. 1834/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iunie 2002 reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Călăraşi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată, în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în Călăraşi, compus din construcţie şi teren de 400 mp, iar în caz de refuz, pârâta să fie obligată la plata de daune cominatorii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, în calitate de moştenitor al defunctei A.E. a notificat, conform Legii nr. 10/2001, Prefectura Călăraşi, în scopul restituirii imobilului. Ulterior, Prefectura Călăraşi, a înaintat notificarea pârâtei SC T. SA Călăraşi, devenită între timp S.P.C.T.A.F.L. Călăraşi, care a refuzat să răspundă sesizării.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 1459 din 11 octombrie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC T. SA Călăraşi şi a respins acţiunea reclamantului în temeiul acestui considerent.
Apelul promovat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 59 din 14 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că potrivit Legii nr. 10/2001 cererea de restituire a unui imobil sau pentru acordarea de despăgubiri se soluţionează de către unitatea deţinătoare, care, în accepţiunea legii este numai unitatea proprietară a imobilului şi nu aceea care îl deţine cu un alt titlu (posesor, detentor precar sau administrator). Or, în speţă, s-a dovedit că unitatea deţinătoare este Primăria Călăraşi şi nu pârâta chemată în judecată, astfel că introducerea în cauză a altor persoane decât cele indicate în cererea de chemare în judecată, care nu a fost modificată ori completată în termenul şi condiţiile stipulate de art. 132 C. proc. civ., este de neadmis.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul C.M. care a criticat hotărârile pronunţate în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: hotărârile nu cuprind motivele pe care se sprijină; instanţele erau obligate să introducă în cauză, din oficiu, Primăria Municipiului Călăraşi, cu atât mai mult cu cât o parte din terenul revendicat (200 mp) a fost înstrăinată unui terţ: greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SC T. SA Călăraşi cât timp această societate deţine de fapt terenul; pârâta chemată în judecată are personalitate juridică.
Recursul reclamantului nu este fondat.
Prin notificări separate, adresate Prefecturii Călăraşi, şi pârâtei SC T. SA, reclamantul, împreună cu alte patru persoane, T.M., C.C., C.V. şi B.A., au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Călăraşi, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 400 mp (înscrisurile de la dosar de fond).
Efectuând verificări corespunzătoare şi respectând dispoziţiile art. 25 alin. (5) şi art. 2 din Legea nr. 10/2001, Prefectura judeţului Călăraşi, prin adresele nr. 3548 şi nr. 3550 din 25 septembrie 2001 (dosar de fond) a comunicat notificanţilor că Prefectura ar fi fost competentă să soluţioneze sesizarea numai în cazul în care persoanele îndreptăţite solicitau sau optau pentru acordarea de despăgubiri, iar cum acestea cer restituirea în natură a nemişcătorului, notificarea a fost îndreptată la Primăria Municipiului Călăraşi, persoană deţinătoare, în sensul legii.
La rândul său, sesizat cu notificarea înaintată de Prefectura Călăraşi, Primarul Municipiului Călăraşi a emis dispoziţia nr. 1754 din 27 iunie 2002 (dosar de fond) prin care a hotărât restituirea în natură către reclamant şi către celelalte patru persoane notificante a imobilului situat în municipiul Călăraşi, compus din construcţie şi teren de 200 mp.
Deşi recurentul-reclamant nu o declară in terminis, nemulţumirea sa nu rezidă în neobligarea pârâtei SC T. SA la restituirea nemişcătorului, ci la împrejurarea că Primăria Călăraşi a restituit doar suprafaţa de 200 mp din terenul de 400 mp cât se pretinde că ar fi avut în proprietate autoarea A.E.
Or, atare nemulţumire putea fi reclamată în justiţie în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantul-recurent având obligaţia, la rându-i, să respecte termenele şi condiţiile impuse de textul citat pentru a avea succes în demersul său judiciar.
Cum pârâta chemată în judecată de către reclamant nu este în sensul legii persoană deţinătoare şi cum instanţele nu puteau introduce din oficiu în cauză alte persoane decât pe aceea chemată în judecată, se constată că ele au dat o corectă rezolvare chestiunii discutate, calitatea procesuală pasivă a SC T. SA Călăraşi.
Faţă de cele ce preced şi care vor completa considerentele celor două hotărâri date în cauză, recursul reclamantului se priveşte ca nefondat şi va fi soluţionat în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 59 din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5738/2004. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5698/2004. Civil → |
|---|
