ICCJ. Decizia nr. 5792/2004. Civil. Constatare nulitate absolută act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5792
Dosar nr. 18704/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 octombrie 2003, reclamanţii M.A. şi M.M.T. au chemat în judecată pe pârâtul B.J., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să constate nulitatea absolută a licitaţiei de vânzare cumpărare din 5 aprilie 2000, precum şi a adjudecării imobilului din Mihăileni, înscris în C.F. top 459/1 şi să dispună rectificarea cărţii funciare menţionate, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului.
Prin sentinţa nr. 243 din 18 februarie 2004, Judecătoria Miercurea Ciuc a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că imobilul a fost adjudecat la licitaţie, iar reclamanţii nu au exercitat căile specifice de atac prevăzute de Legea nr. LX/1881 sau de art. 552 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanţii M.A. şi M.M.T. au declarat apel, criticile privind greşita aplicare a legii.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 623/A din 8 iulie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod judicios prima instanţă a apreciat în sensul inamdisibilităţii, în raport de împrejurarea neexercitării de către reclamanţi a căilor de atac prevăzute de lege.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că instanţa a apreciat greşit asupra naturii cererii, care priveşte în realitate constatarea nulităţii absolute a unei licitaţii fictive.
Or, constatarea nulităţii absolute a unui act juridic nu este supusă prescripţiei.
Ca atare, în mod greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi nu s-a judecat în fond cauza.
În concluzie, reclamanţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că potrivit principiului „activităţi" legii, cu referire la normele procesuale, încheierea de adjudecare era supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual civilă la data pronunţării acesteia.
În acest context, excepţia de inadmisibilitate priveşte contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa.
În cauză, instanţa de fond a apreciat că este incidentă o inadmisibilitate de ordin obiectiv, în sensul că dreptul şi pretenţiile reclamanţilor nu pot fi ocrotite pe calea în mod greşit de către aceştia.
Considerentele primei instanţe ar fi riguros exacte în măsura în care în cauză reclamanţii ar fi supus controlului instanţei de executare, potrivit dispoziţiilor art. 555 C. proc. civ. în redactarea în vigoare la acea dată, încălcările ale legii execuţionale prevăzute sub sancţiunea nulităţii, cu referire la actele de adjudecare.
Or, criticile formulate de reclamanţi privesc o altă situaţie, respectiv nulitatea absolută a licitaţiei, dată fiind fictivitatea acesteia.
Cu alte cuvinte, reclamanţii au supus examinării instanţei competente lipsa cu desăvârşire, structural, a elementelor esenţiale, legal prevăzute, a actelor de adjudecare, sancţionată cu nulitatea absolută.
Ca atare, în mod greşit prima instanţă a apreciat asupra incidenţei excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Prin urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul şi va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de reclamanţi şi, conform art. 297 C. proc. civ., va anula hotărârea apelată, iar în temeiul art. 314 din acelaşi cod, va trimite dosarul Curţii de Apel Târgu-Mureş, în vederea evocării fondului, judecării procesului şi pronunţării unei hotărâri definitive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.A. şi M.M.T. împotriva deciziei nr. 623 A din 8 iulie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş pe care o modifică, admite apelul aceloraşi reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 243 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureş în condiţiile art. 297 C. proc. civ.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 580/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5738/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
