ICCJ. Decizia nr. 580/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 580.
Dosar nr. 21761/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 12383/C din 24 noiembrie 2003, contestatoarea L.K.(E.) a solicitat anularea dispoziţiei nr. 191 din 14 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata, jud. Timiş şi prin care s-a respins notificarea pentru restituirea în natură a imobilului situat în Giarmata.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 16 februarie 2004 Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanta L.K. împotriva pârâtului primarul comunei Giarmata, jud.Timiş.
Tribunalul a reţinut că trecerea construcţiilor aparţinând imobilului în cauză, înscris în C.F. Giarmata, în proprietatea statului, s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974, reclamanta fiind despăgubită cu suma de 35.000 lei şi fiind incidente dispoziţiile 1.4 B din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 preluarea nefiind abuzivă, astfel că dispoziţia atacată este temeinică şi legală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de apel a susţinut următoarele:
Dispoziţiile art.1.4 B din HG nr. 498/2003 avute în vedere de instanţa de fond şi de pârât, modifică prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 şi contravin dispoziţiilor art. 41 din constituţie, invocându-se excepţia de ilegalitate a acestor dispoziţii, excepţie nesoluţionată de tribunal.
S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru construcţii, ţinându-se cont de suma primită ca despăgubire în baza Decretului nr. 223/1974, iar în ce priveşte terenul trecut în proprietatea statului fără nici o despăgubire, se impune sau restituirea în natură sau dacă nu este posibil, acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru aceasta.
În apel, s-a solicitat efectuarea unei expertize topografice care să stabilească dacă restituirea în natură este posibilă, în ce proporţie şi modalitatea de intabulare.
În speţă, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, admiţându-se cererea reclamantei.
Raportul de expertiză tehnică efectuat de T.D. a concluzionat: din suprafaţa totală de 2977 mp poate fi restituită în natură suprafaţa de 2687 mp, valoarea suprafeţei de 291 mp nu se poate restitui, fiind de 2910 Euro, valoarea actualizată a despăgubirilor încasate de reclamantă în baza Decretului nr. 223/1974 este de 8393,28 dolari SUA, valoarea tehnică a imobilului calculată pentru anul 1989 este de 81481 lei şi la cursul valutar, de 19.539,81 dolari SUA, diferenţa de valoare reprezentând măsuri reparatorii de 9.086,97 Euro sau 11.146,53 dolari SUA.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a admis apelul declarat de L.K. împotriva sentinţei civile nr. 176 din 16 februarie 2004 a Tribunalului Timiş, în contradictoriu cu Primarul comunei Giarmata.
A schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 191 din 14 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata.
A dispus anularea acestei dispoziţii şi a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie care să dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren de 2687 mp înscrisă în C.F. Giarmata, nr. top 527 şi măsuri reparatorii, prin echivalent pentru suprafaţa de 291 mp, aferentă construcţiei, cumpărată de chiriaşi, suprafaţă evaluată la 2910 Euro şi, de asemenea, măsuri reparatorii reprezentând echivalentul în lei a sumei de 9.086,87 Euro, sumă rezultată din diferenţa dintre valoarea actualizată a casei naţionalizate din acelaşi număr de C.F. şi valoarea actualizată a despăgubirilor primite de reclamantă, conform Decretului nr. 223/1974.
Instanţa de apel a reţinut că motivele de apel invocate inclusiv cele din oficiu, conform art. 296 C. proc. civ. sunt fondate, instanţa de fond făcând o greşită aplicare a legii, încât se impune schimbarea în tot a sentinţei, pentru următoarele considerente:
Construcţiile aparţinând imobilului din C.F. Giarmata au fost preluate de către stat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată (35.000 lei) iar terenul a fost preluat fără plată în temeiul art. 2 din acelaşi decret coroborat cu art. 13 din Legea nr. 59/1974.
Dispoziţia de respingere a cererii privind restituirea în natură a imobilului şi măsuri reparatorii în echivalent, încalcă dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pârâta şi instanţa de fond care a menţinut dispoziţia, s-au prevalat de dispoziţiile art. 1 pct.4 lit. b) cap. II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, considerând că preluarea de către stat a imobilului în baza Decretului nr. 223/1974 prin înstrăinare cu plată nu este abuzivă şi prin urmare reclamanta nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilind ce se înţelege prin imobil preluat abuziv, include prin dispoziţiile de la lit. g) şi imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Dispoziţiile clare şi nesusceptibile de interpretare ale art. 2 prevăd, prin urmare, că au fost preluate abuziv atât imobilele cu titlu cât şi cele fără titlu valabil, singura condiţie fiind cea a preluării în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii.
Art. 12 din Legea nr. 10/2001 prevede că în situaţia în care o persoană îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea sumei de bani, primite reactualizate, cu indicele de inflaţie.
În raport cu aceste dispoziţii, reclamanta are dreptul la reparaţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nu se poate da eficienţă unor dispoziţii dintr-un act normativ, cum este HG nr. 498/2003 care contravine legii pe care o şi modifică, deşi în scara actelor normative el este de rang inferior.
Caracterul abuziv al preluării imobilului rezultă şi din faptul că pentru teren reclamanta nu a primit nici o despăgubire, despăgubirea fiind primită doar pentru casă.
Prin urmare, excepţia de ilegalitate a art. 1.4 lit. b) din norma invocată de reclamantă este întemeiată cu consecinţa admiterii apelului reclamantei şi implicit a acţiunii acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri atât reclamanta L.K. cât şi Primăria Giarmata, prin primarul său, G.Ş.
În recursul său, reclamanta a criticat hotărârea pentru că, în dispozitiv, nu a admis expres excepţia de ilegalitate a dispoziţiilor art. 1.4. lit. b) din Normele metodologice prevăzute în HG nr. 498/2003; nu a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 2687 mp teren, limitându-se la a obliga primarul comunei Giarmata la emiterea unei noi dispoziţii şi, în mod greşit, nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind intabularea în Cartea funciară a dreptului său de proprietate.
În recursul său, Primăria Giarmata critică hotărârea pentru înlăturarea de la aplicare a dispoziţiilor art. 1.4 lit. b) din Normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Examinând cele 2 recursuri, prin prisma criticilor formulate şi a normelor legale aplicabile în speţă, se constată că numai recursul reclamantei este fondat, urmând a fi admis şi a se modifica Decizia nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara în sensul că obligă pârâta la restituirea în natură, în deplină proprietate şi posesie a terenului în suprafaţă de 2687 mp, înscris în C.F. Giarmata, nr.top 527 şi a dispunerii înscrierii dreptului reclamantei în cartea funciară, dispunere ce s-a omis. În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cu privire la recursul Primăriei pârâte, se impune a se constata că este nefondat şi a se respinge ca atare, nefiind de admis, ca printr-un act normativ de rang inferior, în speţă, HG nr. 498/2003, să se modifice prevederile unei legi, anume cele ale Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta L.K. împotriva deciziei nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că obligă pârâta la restituirea în natură în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 2687 mp înscris în C.F. Giarmata nr.top 527.
Menţine celelalte dispoziţii.
Dispune înscrierea respectivă în C.F.
Respinge recursul pârâtei împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5863/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5792/2004. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
