ICCJ. Decizia nr. 5863/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5863
Dosar nr. 11634/2004
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Răspunzând notificării ce i-a fost comunicată, prin executorul judecătoresc, la 13 februarie 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001, SC V. SA Adjud a răspuns persoanei îndreptăţite D.I. că nu i se acordă despăgubiri pentru imobilul–teren în suprafaţă de 3400 mp pe care se află construită o casă de locuit, menţionat în notificare.
Nemulţumit de răspunsul primit, D.I. s-a adresat Tribunalului Vrancea solicitând obligarea pârâtei SC V. SA Adjud la reparaţii conform Legii nr .10/2001.
În cuprinsul acţiunii, reclamantul a arătat că părinţii săi au avut în proprietate o suprafaţă de teren, din care 3400 mp au fost expropriaţi pentru construirea fostului Combinat de Celuloză şi Hârtie (astăzi SC V. SA Adjud).
Întrucât, după expropriere, casa de locuit şi anexele gospodăreşti au fost demolate, reclamantul a arătat că se consideră îndreptăţit să primească despăgubiri ori să i se restituie în natură o parte a terenului.
Pârâta SC V. SA Adjud a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. cu motivarea că această din urmă unitate trebuia chemată în judecată în calitate de instituţie publică implicată în privatizare.
Soluţionând litigiul, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 255 din 22 octombrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei şi cererea de chemare în garanţie şi în consecinţă a stabilit valoarea despăgubirilor în echivalent bănesc, cuvenite reclamantului, la 444.840.000 lei. Excepţiile prematurităţii cererii de chemare în garanţie şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de A.P.A.P.S. au fost respinse.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 37/A din 16 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de A.P.A.P.S. şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a respins ca nefondată cererea formulată de pârâtă pentru chemarea în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti.
În considerentele deciziei, curtea de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost expropriat pentru utilitate publică, dar fără o dreaptă despăgubire, aşa încât reclamantul este îndreptăţit doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC V. SA Adjud susţinând că:
- Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece A.P.A.P.S. trebuia chemată în judecată de către reclamant;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 11 din Legea nr. 10/2001.
- instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra unei dovezi administrate în cauză, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, prin aceea că nu a fost rezolvată excepţia tardivităţii promovării acţiunii principale, excepţie invocată de pârâtă atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel.
Recursul declarat este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Decizia criticată cuprinde motivele pe care s-a sprijinit instanţa când a apreciat că este întemeiată acţiunea introdusă de reclamant.
Instanţa de apel a omis, însă, motivarea respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă, reproducerea dispoziţiilor art. 9 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001, neînsoţită de opinia instanţei, neputând înlocui considerentele care au format convingerea instanţei.
Întemeiată este şi critica formulată de recurentă cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra apărării formulată de pârâtă că acţiunea introdusă de reclamant ar fi tardivă.
Atât în faţa primei instanţe (fila 122) cât şi prin întâmpinarea depusă la instanţa de apel (fila 15), pârâta s-a apărat susţinând că reclamantul a înregistrat acţiunea la tribunal după expirarea termenului prevăzut în art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Dezvoltându-şi apărarea, pârâta a arătat că prin hotărârea nr. 13 din 20 martie 2002 (fila 95) a respins solicitarea făcută de reclamant prin notificare, hotărârea fiind comunicată reclamantului la 27 martie 2002 (fila 119), iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la 17 iunie 2002.
Potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dacă oferta deţinătorului imobilului este refuzată, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia deţinătorului în termen de 30 zile de la data comunicării acesteia.
Dovezile cu acte administrate de pârâtă erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, aşa încât modul de a proceda al instanţei de a nu se pronunţa asupra acestor dovezi, atrage, ca şi în cazul omisiunii de a motiva respingerea cererii de chemare în garanţie, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Celelalte critici formulate prin recurs, cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, urmează a fi examinate de instanţă cu prilejul rejudecării cauzei de către aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC V. SA Adjud împotriva deciziei nr. 37/A din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6070/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 580/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
