ICCJ. Decizia nr. 5823/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2002 la Tribunalul Călărași Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Călărași a chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se declare abandonul minorului B.Ș.A. născut la data de 14 martie 2001.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993.
în motivare s-a arătat că minorul se află în plasament maternal prin Hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului nr. 880/2001. De la data când s-a dispus plasamentul și până la data introducerii acțiunii părinții au manifestat un vădit dezinteres.
Prin sentința civilă nr. 1509 din 25 octombrie 2002 Tribunalul Călărași a admis acțiunea și a declarat abandonat minorul B.Ș.A.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că sunt întrunite și dovedite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii.
împotriva acestei sentințe Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a formulat apel arătând că instanța de judecată a omis să facă aplicarea art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 și să dispună ca drepturile părintești să fie exercitate de Comisia pentru Protecția Copilului Călărași.
Prin decizia civilă nr. 288 din 9 iunie 2003 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul cu motivarea că potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, drepturile părintești se exercită de către Consiliul Județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București. Omisiunea instanței de a face aplicarea acestor dispoziții legale arată decizia Curții de Apel București nu poate determina admiterea apelului și schimbarea sentinței în baza art. 296 C. proc. civ., soluția nefiind criticată sub aspectul fondului litigiului și nici anularea sentinței în temeiul art. 297 C. proc. civ. întrucât prima instanță a intrat în cercetarea fondului litigiului. în raport de critica formulată instanța de apel a apreciat că nu poate dispune nici schimbarea în tot, în parte ori anularea sentinței, fiind aplicabile dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivarea recursului că potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 teza finală din O.U.G. nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate în cazul în care instanța judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului declarat abandonat unei familii sau unei persoane, drepturile părintești se exercită de către Consiliul Județean, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 instanței de judecată îi revine obligația de a hotărî delegarea exercițiului drepturilor părintești asupra copilului declarat abandonat, unei instituții de ocrotire socială de stat sau private. Se mai arată că sub această formă hotărârea are un dispozitiv incomplet, care nu poate fi dus la îndeplinire, aspect care nu poate fi complinit prin aplicarea dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, în cazul declarării abandonului, instanța va delega exercițiul drepturilor părintești instituției de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituției private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în condițiile legii.
Aceste dispoziții legale sunt clare și imperative și trebuie aplicate în corelare cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate.
Acest articol dispune că "în cazul în care părinții copilului sunt necunoscuți, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești și nu a fost instituită tutelă, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul în care instanța judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului unei familii sau unei persoane în condițiile legii, drepturile părintești asupra copilului se exercită de către consiliul județean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București prin comisie".
Dispozitivul sentinței nr. 1509 din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași omite dispoziția privind hotărârea instituției de ocrotire ce va exercita drepturile părintești, deși dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1993 sunt imperative.
în raport de aceste dispoziții, nu sunt aplicabile prevederile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale și nu sunt suficiente prevederile art. 8 pct. 1 din O.U.G. nr. 26/1997, așa cum greșit a reținut instanța de apel.
Față de cele ce preced, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5846/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5854/2004. Civil → |
|---|
