ICCJ. Decizia nr. 5853/2004. Civil. Drept de autor - drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5853Dosar nr. 20337/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 13 august 2003, reclamantele U.A., U.L., U.N., U.A. şi M.M. au chemat în judecată SC F. SABotoşani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâta să le plătească acestora suma de 1.430.551.584 lei, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, reprezentând cuantumul drepturilor băneşti cuvenite defunctului U.M., potrivit Legii nr. 64/1991, pentru perioada 21 mai 1981–21 mai 1996.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele defunctului U.M., tatăl acestora, decedat la data de 3 iunie 2002.
Conform certificatului de moştenitor suplimentar nr. 87 din 25 iunie 2002, în masa succesorală sunt incluse şi drepturile ce decurg din brevetul de invenţie nr. 82422.
Prin sentinţa nr. 545 din 14 mai 1999, Tribunalul Iaşi a obligat pârâta să negocieze cu U.M. drepturile băneşti cuvenite acestuia potrivit Legii nr. 64/1991, pentru perioada 21 mai 1981–21 mai 1996.
Pentru punerea în executare a acestei hotărâri, între U.M. şi pârâtă au avut loc mai multe negocieri la sediul acesteia.
Pârâta nu a prezentat o serie de înscrisuri prevăzute de Legea nr. 64/1991 şi regulamentul de aplicare a acestui act normativ.
Pentru stabilirea cuantumului acestor drepturi a fost efectuată o expertiză contabilă, întemeiată pe actele contabile depuse la dispoziţie de pârâtă.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului la acţiune.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, invocând recompensarea anterioară a autorului invenţiei.
Prin sentinţa nr. 50 din 13 februarie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, conform probatoriului administrat în cauză, calitatea de m9oştenitor a reclamantelor, înscrierea în masa succesorală a drepturilor ce decurg din brevetul de invenţie menţionat şi stabilirea, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti a întinderii acestui drept.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâta SC F. SA Botoşani a declarat apel.
Pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Pe fond, pârâta a susţinut că prima instanţă a stabilit eronat situaţia de fapt, ca urmare a nepronunţării asupra înscrisului care dovedea recompensarea integrală a autorului invenţiei şi s-a pronunţat în temeiul unei expertize extrajudiciare.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2286 din 7 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, excepţiile invocate
de pârâtă, precum şi calea de atac exercitată de către aceasta.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa nr. 545/1999 a Tribunalului Iaşi nu au fost respinse pretenţiile băneşti ale reclamantului şi că dreptul la acţiune nu este prescris, acesta începând a curge de la data de 12 aprilie 2000.
În fine, cu referire la declaraţia de cesiune, instanţa a apreciat că aceasta nu este producătoare de efecte juridice în raport de perioada în care a fost dată, precum şi în raport de sentinţa irevocabilă, a Tribunalului Iaşi, prin care părţile au fost obligate să negocieze cuantumul drepturilor băneşti cuvenite pentru perioada 21 mai 1981–21 mai 1996. Totodată, cuantumul drepturilor cuvenite a fost stabilit în condiţiile aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit au fost respinse excepţiile invocate.
S-a mai susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la fundamentarea acestora pe o expertiză contabilă neprocedural efectuată.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumarea obligatorie de a efectua o expertiză contabilă prin care să se stabilească existenţa şi cuantumul pretenţiilor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului se constată că autorul reclamantelor a sesizat instanţa de judecată cu cererea având ca obiect drepturi băneşti cuvenite în temeiul Legii nr. 64/1991 la data de 15 octombrie 2003.
Nu există în cauză o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care pretenţia reclamantului să fi fost respinsă, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 545 din 14 mai 1999, devenită irevocabilă la data de 12 aprilie 2000, a fost recunoscut dreptul autorului reclamantelor, pârâta fiind obligată la negociere în prezenţa experţilor calificaţi, cuantumul drepturilor băneşti cuvenite reclamantului.
Cuantumul drepturilor băneşti a fost stabilit la data de 7 octombrie 2001, prin expertiza contabilă C.G.
Reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata acestora la data de 13 august 2003.
Prin urmare, în raport de situaţia expusă, rezultând din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în mod judicios instanţa de control judiciar a respins excepţiile invocate de pârâtă, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
Cuantumul drepturilor băneşti, urmare nerealizării acordului între părţi, au fost stabilite prin expertiza contabilă menţionată.
Nici la judecarea în fond a cauzei şi nici la judecarea acesteia în apel, pârâta nu s-a prevalat de dispoziţiile art. 201 şi art. 212 alin. (2) C. proc. civ., aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul celor din urmă critici, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) din acelaşi cod.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA.
Totodată, văzând şi cererea de cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, Curtea, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă menţionată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC F. SA împotriva deciziei nr. 2286 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor 10.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5888/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5861/2004. Civil. Actiune în constatare.... → |
|---|
