ICCJ. Decizia nr. 5855/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5855
Dosar nr.103/200.
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 661 din 28 iunie 2002, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Cooperativa „Îmbrăcămintea" şi Asociaţia Teritorială a Organizaţiilor Cooperatiste Meşteşugăreşti Constanţa şi a respins acţiunea formulată de reclamantul J.C., în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că imobilul proprietatea reclamantului a fost preluat de stat prin hotărârea nr. 71/1970 a Tribunalului Constanţa, în baza Decretului nr. 111/1951. În anul 1972, prin Decizia nr. 65, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Constanţa a transmis în folosinţă Uniunii Judeţene a Cooperativelor Meşteşugăreşti Constanţa numai terenul. Când s-a transmis folosinţa terenului, construcţia era deja demolată, iar Cooperativa „Îmbrăcămintea" a construit un bloc cu spaţii meşteşugăreşti, care ocupă terenul în proporţie de 1/3.
Reţine instanţa, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată.
Reclamantul s-a opus la efectuarea unei expertize pentru identificarea suprafeţei de teren aflată în folosinţa pârâtei Cooperativa „Îmbrăcămintea", parte din terenul care face obiectul procesului se află în proprietatea privată a Municipiului Constanţa, pentru a obţine despăgubiri reclamantul trebuia să formuleze acţiunea în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanţa, iar pârâta ATCOM nu deţine imobilul în folosinţă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 128/C din 5 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri.
Instanţa de apel a reţinut, că reclamantul s-a adresat cu notificare Primăriei Municipiului Constanţa. Pentru neprimirea unui răspuns la notificare putea să folosească acţiunea în contencios administrativ, iar cererea pentru acordare de despăgubiri, conform art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, trebuia formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanţa.
Se mai reţine, că reclamantul poate să pretindă despăgubiri în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece, conform art. 9 alin. (2) din lege, în cazul imobilelor demolate restituirea se face prin măsuri reparatorii, însă conform art. 33 din Legea nr. 10/2001, obligat să răspundă notificării adresată Primăriei Constanţa este primarul. Or, în prezenta cauză, primarul nu a fost chemat în proces. Nefiind emisă dispoziţie, aşa cum prevede art. 24 din lege, nu sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (7) şi (8). Cooperativa „Îmbrăcămintea" nu a fost notificată, iar reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, în esenţă, susţine că în hotărârea atacată se fac afirmaţii mincinoase lipsite de temei, că nu se fac referiri la textele pe care şi-a întemeiat acţiunea (art. 480 şi art. 481 C. civ.) şi că şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului care face obiectul procesului.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, reclamantul-recurent nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 302 şi art. 304 C. proc. civ., deoarece în declaraţia de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu a formulat critici care, raportat la soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Deşi acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive (soluţie păstrată prin hotărârea atacată), recurentul a prezentat drept dezvoltare a motivelor de recurs nemulţumirea sa pentru consemnările din hotărâre, calificate ca neadevărate (în mod repetat foloseşte expresia minciună). De asemenea, arată că întreaga vină aparţine redactorului hotărârii (al cărui nume este menţionat de mai multe ori). Recurentul invocă şi unele împrejurări care privesc fondul procesului, susţinând că şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului şi că a formulat acţiune în revendicare (deşi prin acţiunea înregistrată la instanţă, la data de 15 februarie 2002, a cerut ca pârâtele să fie obligate la plata sumei de 1.468.000.000 lei despăgubiri), fără să formuleze critici privitoare la soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Susţinerile din declaraţia de recurs sunt imprecise, având caracter general şi nefiind structurate din punct de vedere juridic, nu rezultă relevanţa lor, raportat la calitatea procesuală a pârâtelor.
La 6 octombrie 2003 şi 5 mai 2004 s-au înregistrat la această instanţă completări la motivele de recurs, însă, raportat la data de 24 decembrie 2002, când hotărârea atacată a fost comunicată recurentului, completarea cu motive care nu sunt din cele prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a făcut după expirarea termenului legal, fapt care atrage neluarea lor în considerare.
Deoarece susţinerile formulate în termenul legal, prin declaraţia de recurs, înregistrată la instanţă la data de 27 decembrie 2002, nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată în fond.
De aceea, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul J.C. împotriva deciziei nr. 128/C din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5944/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5828/2004. Civil → |
|---|
