ICCJ. Decizia nr. 5881/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5881
Dosar nr. 11892/2004
Şedinţa publică de la 4 iulie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1297/2002 la Tribunalul Dolj, reclamanţii V.I.F., P.V.M. şi P.T.F. au chemat în judecată pe pârâtele A.A.S. Mârşani, A.A.P. Mârşani şi Primăria comunei Mârşani, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună restituirea în natură a imobilului ocupat de pârâte, reprezentat de suprafaţa de teren de cc. 1 ha, cu casa de locuit compusă din 5 camere cu pivniţă, acoperită cu tablă şi anexele gospodăreşti, ce au aparţinut autorului reclamanţilor, N.P.
În motivarea cererii se arată că imobilul a fost preluat abuziv de statul comunist, iar construcţiile au fost demolate, în locul acestora fiind edificate alte construcţii ce au aparţinut fostului C.A.P. din comună, aşa încât, pentru casa şi anexele gospodăreşti demolate, reclamanţii au solicitat despăgubiri băneşti, invocând , în drept prevederile Legii nr. 10/2001.
În cauză au fost administrate probe, respectiv, înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate şi proba testimonială.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 377 din 5 septembrie 2003 a admis în parte acţiunea şi a dispus acordarea către reclamanţi a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, în valoare estimativă de 732.288.000 lei pentru imobilul compus din teren şi construcţii, situat în comuna Mârşani, judeţul Dolj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, dar solicitarea acestora privind restituirea în natură a terenului şi atribuirea în compensare a clădirilor de pe acesta este neîntemeiată, întrucât imobilul nu este susceptibil de restituire în natură în raport de dispoziţiile art. 18 pct. b din Legea nr. 10/2001 şi faţă de situaţia juridică a construcţiilor, proprietatea celor două societăţi agricole pârâte.
Mai reţine prima instanţă că, reclamanţii şi-au exprimat opţiunea, în subsidiar, pentru despăgubiri băneşti ca măsură reparatorie în echivalent, iar aceştia sunt îndreptăţiţi la acordarea acestor despăgubiri potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din lege.
Împotriva acestei hotărârii au declarat apel reclamanţii, susţinând că nu este ocupată întreaga suprafaţă de teren de 1,23 ha cu construcţii, diferenţa neconstruită urmând a fi restituită în natură, iar pentru această suprafaţă este nelegală acordarea de despăgubiri.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 383 din 28 noiembrie 2003 a admis apelul, a schimbat sentinţa atacată şi a admis cererea de retrocedare în natură a suprafeţei de 1,23 ha, liberă de construcţii.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut în motivarea sa că, imobilul se află în posesia societăţilor agricole pârâte fără titlu, întrucât acestea au primit prin protocolul încheiat în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 cu fostul C.A.P. Mârşani, numai construcţiile, nu şi terenul, şi faţă de prevederile art. 7-10 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 1 lit. a) din Normele de aplicare a legii, ce instituie principiul prevalenţei restituirii în natură, se impune restituirea în natură a terenului şi, faţă de valoarea de expertiză a construcţiilor demolate, există posibilitatea acordării unora din construcţiile existente pentru cele demolate.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâta A.A.S. Mârşani, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se arată că, la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de apel nu a ţinut cont de probatoriul administrat în cauză din care rezultă că suprafaţa de teren de 1,23 ha este ocupată de construcţii ce au aparţinut fostului C.A.P. Mârşani şi că au fost încălcate prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 10 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 10/2001, pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, iar potrivit art. 18 lit. b) din acelaşi act normativ, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, dacă imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a legii.
În speţa de faţă sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile legale menţionate, întrucât din întregul material probator administrat în cauză reiese că vechile construcţii ce au aparţinut antecesorului reclamanţilor şi care au fost preluate în mod abuziv de statul comunist, odată cu terenul în suprafaţă de 1,23 ha, au fost demolate, în locul acestora edificându-se alte imobile ce au aparţinut fostului C.A.P. şi care în prezent se află în proprietatea celor două asociaţii agricole pârâte.
Astfel, în raportul de expertiză tehnică imobiliară se reţine că „pe terenul în litigiu nu se găseşte nici una din construcţiile revendicate de reclamanţi, ele fiind demolate în regimul trecut, iar în locul lor ridicându-se alte construcţii care au destinaţii de: magazie cereale, grajd de cai, remize camioane, atelier şi garaj, patul şi magazie şi o construcţie în care se află sediul celor două societăţi (birouri) şi în care a fost sediul C.A.P. în perioada în care acesta a funcţionat „(filele 60-61 din dosarul nr. 1297/2002 al Tribunalului Dolj). Chiar şi în procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării expertizei şi semnat de către reclamanţi prin mandatar, se menţionează că „pe teren se găsesc alte construcţii, ce au aparţinut fostului C.A.P.„ (fila 66).
Şi martorii audiaţi în cauză confirmă că „această construcţie a fost demolată, iar în prezent există construcţia C.A.P.” (fila 111 din dosarul Tribunalului Dolj, martorul G.I.) şi că „în urma demolării apreciez că au rezultat cca. 70.000 de cărămizi” (fila 115 din dosarul Tribunalului Dolj, martorul B.C.).
De asemenea, la filele 67-71 din acelaşi dosar se află protocoalele şi procesele-verbale de predare-primire încheiate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, între fostul CA.P., aflat în lichidare, şi cele două asociaţii agricole, din care reiese inventarul clădirilor şi bunurilor preluate, iar la fila 140, se regăseşte adresa nr. 714 din 25 martie 2003 a Primăriei comunei Mârşani, prin care se adevereşte că sediul GAC „Drumul Belşugului” a fost construit în anul 1962.
Chiar şi reclamanţii menţionează în notificarea nr. 514 din 10 iulie 2001, adresată pârâtelor în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 că „terenul este ocupat de diferite construcţii ale fostului C.A.P., precum şi de sediul acestuia” şi că solicită „restituirea unui alt teren într-o zonă similară şi altui imobil sau acordarea despăgubirilor băneşti” şi că „evaluăm terenul şi imobilul la suma de 700 milioane lei”.
Şi în acţiunea introductivă, reclamanţii arată că se impune restituirea echivalentului cuvenit, ce se va stabili pentru terenul ce este ocupat de construcţii.
Faţă de cele ce preced, rezultă că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, prin analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză şi a dispus acordarea către reclamanţi a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1), art. 18 lit. b) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în cauză.
Prin urmare, recursul se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.A.S. Mârşani împotriva deciziei civile nr. 383 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi respinge apelul declarat de reclamanţii V.I.F., P.V.M. şi P.T.F. împotriva sentinţei civile nr. 377 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7123/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5616/2004. Civil. GRANITUIRE. Recurs → |
|---|
