ICCJ. Decizia nr. 7123/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7123
Dosar nr. 8389/2004
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 20 august 2001, reclamantul P.N.M.I. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta Primăria comunei Dioşti să îi restituie în natură imobilul format din teren şi construcţie, situat în comuna Dioşti, judeţul Dolj.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că autorii săi N. şi L.P. au fost înzestraţi cu acest imobil prin actul dotal din 6 octombrie 1926 şi că a solicitat pârâtei punerea în posesie cu acest imobil şi în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi ale Legii nr. 169/1997, prezenta cerere fiind formulată în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a răspunsului înregistrat sub nr. 7 din 12 iulie 2001, primit la notificarea adresată primăriei.
De asemenea, reclamantul a mai arătat în acţiunea introductivă că acest imobil a fost atribuit numitului G.R. din localitatea Caracal, judeţul Olt, în pofida faptului că pârâta cunoştea drepturile sale succesorale asupra imobilului încă din anul 1993, când i-a fost adresată prima notificare în acest sens.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 81 din 20 februarie 2003, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul P.N.M.I., reţinând, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 10616/1996 a Judecătoriei Craiova, definitivă şi irevocabilă, pârâţii Consiliul Local al comunei Dioşti şi D.G.F.P. Dolj au fost obligaţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului G.R. imobilul cu 5 camere, din cărămidă, acoperit cu tablă, situat în comuna Dioşti, judeţul Dolj şi, prin urmare, pârâta nu are calitatea de deţinător al imobilului, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aceasta neexercitând dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilului revendicat.
Mai reţine instanţa de fond, în motivarea sa, că pretenţiile reclamantului cu privire la imobil pot fi soluţionate pe calea unei acţiuni civile de drept comun, formulată în contradictoriu cu G.R., care posedă imobilul şi faţă de care se impune ca reclamantul să îşi dispute dreptul de proprietate pe care îl reclamă asupra imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând că, prima instanţă avea obligaţia să dispună ca pârâtul Consiliul Local al comunei Dioşti să îi restituie atât casa de locuit, cât şi suprafaţa de 1 ha teren cu vie existentă în continuarea curţii casei, întrucât acesta a cunoscut cererea sa de restituire încă din data de 8 martie 1993, când a fost notificat în acest sens. De asemenea, apelantul a mai arătat că, G.R. a obţinut dreptul asupra imobilului în discuţie prin sentinţa civilă nr. 10616/1996 a Judecătoriei Craiova, cu largul concurs al Consiliului Local al comunei Dioşti, care, deşi citat, nu s-a prezentat în proces şi, mai mult, la solicitarea instanţei, a comunicat oficial „că nu ştie a cui este casa”, neuzând nici de căile de atac împotriva acestei hotărâri judecătoreşti.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 297 din 27 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reţinând că sunt neîntemeiate criticile reclamantului, întrucât instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, constatând situaţia juridică actuală a imobilului, care a fost reglementată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 10616/1996 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a dispus restituirea către G.R., care a şi intrat în posesia imobilului, pe care, ulterior, l-a înstrăinat către o terţă persoană, aşa încât imobilul nefiind deţinut de Consiliul Local al comunei Dioşti nu se poate dispune restituirea lui în natură sau prin echivalent.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, invocând ca motiv de recurs nepronunţarea instanţei de apel asupra cererii sale de restituire a unui hectar de teren cu vie situat în intravilanul comunei Dioşti.
Critica formulată de reclamant, pe calea recursului, este neîntemeiată.
Astfel, din analiza considerentelor deciziei civile nr. 297 din 27 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, se observă că instanţa de apel, deşi sumar, face referire la cererea reclamantului privind restituirea unui hectar de teren cu vie situat în intravilanul comunei Dioşti, la fila 3 din hotărâre, unde a consemnat motivul de apel prin care se susţine că prima instanţă avea obligaţia să dispună ca pârâtul Consiliul Local al comunei Dioşti să restituie reclamantului, atât casa de locuit, cât şi suprafaţa de 1 ha teren cu vie existent în continuarea curţii casei.
Formulându-şi argumentaţia în continuarea aceleiaşi motivări, instanţa de apel a arătat că sunt neîntemeiate criticile formulate de reclamant, curtea constatând, în raport de aceste critici şi de probele dosarului, că nu există motive de anulare sau de schimbare a sentinţei pronunţate de tribunal în primă instanţă.
Cu privire la solicitarea reclamantului de restituire a unui hectar de teren cu vie situat în intravilanul comunei Dioşti este de reţinut şi faptul că acesta arată prin cererile depuse atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel, că numitul G.R. a obţinut în justiţie nu numai casa de locuit situată în comuna Dioşti, ci şi 10 ha teren ce au aparţinut autorilor reclamantului, când, în realitate, acesta avea dreptul doar la 1 ha teren în comuna Dioşti, ce a constituit proprietatea părinţilor lui.
Faţă de aceste considerente, reiese cu evidenţă că, instanţele au reţinut în cauză situaţia juridică reală a imobilului revendicat, compus din casă şi teren, în sensul că asupra acestuia pârâtul Consiliul Local al comunei Dioşti nu are în prezent nici un drept de proprietate, reclamantul având deschisă calea unei acţiuni civile de drept comun în contradictoriu cu G.R. care a intrat în posesia imobilului.
Prin urmare, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.N.M.I. împotriva deciziei civile nr. 297 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7143/2004. Civil. Retrocedare teren expropriat... | ICCJ. Decizia nr. 5881/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
