ICCJ. Decizia nr. 5600/2004. Civil. Revendicare + obligatia de a face. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5600

Dosar nr. 10686/2004

Şedinţa publică de la 24 iunie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2003, reclamantul V.P.D. a chemat în judecată pe pârâtul R.I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 173 mp intravilan, situată în comuna Bogaţi, judeţul Argeş şi să fie obligat pârâtul să reconstruiască gardul în lungime de 22 ml pe care l-a distrus, în caz contrar, să i se încuviinţeze să execute el lucrarea pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeţei de 1040 mp teren curţi aferent construcţiilor, cu vecinătăţile menţionate şi desfiinţând gardul pe o lungime de 22 ml pe latura de răsărit, pârâtul a ocupat fără drept suprafaţa de 173 mp, fapt consemnat şi de reprezentanţii Primăriei comunei Bogaţi în nota de constatare nr. 1344/2003.

La data de 3 septembrie 2003 pârâtul R.Ş.I. a formulat cerere reconvenţională, chemând în judecată pe reclamantul V.P.D., Comisia Locală de Fond Funciar Bogaţi şi Comisia judeţeană Argeş de Fond Funciar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate eliberat pe numele reclamantului nr. 81959 din 17 martie 1996, în sensul că în sola 53 punctul curţi-construcţii să figureze suprafaţa de 870 mp în loc de 1040 mp aşa cum în mod nelegal s-a trecut.

În motivarea cererii, pârâtul a arătat că în calitate de moştenitor al defunctului M.I.N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi, s-au emis două hotărâri ale Comisiei Judeţene Argeş de Fond Funciar:

Prin hotărârea nr. 54/1991 a fost validat cu 1,37 ha., iar prin hotărârea nr. 194/2001 cu 0,11 ha.

În punctul „Lângă Biserică” a fost validat cu suprafaţa totală de 2.600 mp din care, 173 mp sunt prevăzuţi şi în titlul de proprietate nr. 81959 emis pe numele reclamantului-pârât V.P.D., deşi această suprafaţă figurează în registrul agricol al comunei Bogaţi la rolul autorului său.

Fiind astfel investită, Judecătoria Topoloveni, judeţul Argeş, prin încheierea de şedinţă de la 3 septembrie 2003 a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârât, alcătuindu-se un alt dosar, continuându-se judecata pe cererea principală.

Prin sentinţa civilă nr. 643 din 29 octombrie 2003 Judecătoria Topoloveni a admis acţiunea reclamantului V.P.D. şi l-a obligat pe pârâtul R.I. să-i respecte posesia şi proprietatea asupra suprafeţei de 173 mp teren intravilan situată în comuna Bogaţi, cu vecinătăţile menţionate.

Totodată, l-a obligat pe pârât să reconstruiască gardul proprietatea reclamantului pe latura de Est, pe o lungime de 22,45 ml, precum şi la 1.282.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de 171,2 mp face parte din terenul de 1040 mp teren-construcţii din titlul de proprietate nr. 81959/1996 eliberat reclamantului V.P.D. şi a fost identificată şi marcată cu culoare roşie în raportul de expertiză efectuat de expertul N.I., această suprafaţă suprapunându-se peste suprafaţa de 2.600 mp din contractele de schimb 292/217 şi 293/218 din 15 iulie 1957 care au aparţinut lui M.N., autorul pârâtului.

Comparând titlurile de proprietate ale părţilor în baza art. 480 C. civ., instanţa a reţinut că titlul reclamantului este preferabil, fiind mai puternic.

S-a mai reţinut că până în anul 1994 a existat gard pe toată latura de est corespunzătoare suprafeţei de 171,2 mp, însă pârâtul l-a desfiinţat pe o lungime de 21,45 ml.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, a formulat apel pârâtul R.Ş.I., iar Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin decizia nr. 753 A din 15 aprilie 2004 l-a admis, a anulat sentinţa primei instanţe şi pe fond:

A respins ca nefondată acţiunea principală formulată de reclamantul V.P.D. şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul R.Ş.I. şi a constatat nul titlul de proprietate nr. 81959 din 17 martie 1996 emis pe numele reclamantului V.P.D. de Comisia Judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 în partea referitoare la suprafaţa de 171,2 mp din terenul intravilan de 1040 mp din sola 53, suprafaţă identificată prin haşurare cu linii roşii în schiţa de plan aflată la dosar, anexă la raportul de expertiză tehnică, întocmit de dr. ing. N.I.

L-a obligat pe reclamant la 1.142.700 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, că pe de o parte, reclamantul invocă un drept de proprietate asupra unui teren la care nu avea îndreptăţire, dar pentru care i s-a emis titlu de proprietate cu încălcarea legii, iar pe de altă parte, pârâtul, deşi îndreptăţit alături de moştenitoarele Ş.G. şi J.F. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nu poate fi pus în posesie şi primi titlu de proprietate tocmai din cauza nelegalei puneri în posesie a reclamantului şi existenţei titlului de proprietate al acestuia.

Instanţa de apel a reţinut că admiţând acţiunea reclamantului şi nesoluţionând cererea reconvenţională formulată de pârât, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul V.P.D. a declarat recurs invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.

Susţine, astfel, că pronunţându-se cu privire la cererea reconvenţională ce fusese disjunsă de instanţa de fond la data de 3 septembrie 2003, formându-se un alt dosar nr. 1125/2003 şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 642/2003, instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.

Mai susţine că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii prin aceea că, deşi cererea reconvenţională a pârâtului a făcut obiectul unui alt dosar, 1125/2003 şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 642 din 29 octombrie 2003 prin care această cerere a fost respinsă, a soluţionat şi această cerere în sensul că a admis-o.

Mai arată că admiţând cererea reconvenţională a pârâtului, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1201 C. civ., întrucât o acţiune cu acelaşi obiect formulată de pârât a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 944 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 1908/1999 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia nr. 553/2000 a Curţii de Apel Piteşti.

În fine, recurentul-reclamant mai susţine că deşi a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat cu titlul de proprietate nr. 81959/1996, instanţa de apel, în temeiul unor acte de schimb din anul 1957 care sunt pe numele unor autori ai pârâtului şi unui certificat de moştenitor, a apreciat că pârâtul este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acelaşi teren deşi acesta nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Recursul este fondat în condiţiile în care, instanţa de apel a soluţionat şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul R.Ş.I. neobservând că aceasta a fost disjunsă de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă de la 3 septembrie 2003 formându-se un alt dosar, nr. 1125/2003.

Conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”.

Cum cererea reconvenţională formulată de pârât fusese disjunsă la instanţa de fond şi formează obiectul altei judecăţi, instanţa de apel era obligată să statueze în cadrul procesual astfel determinat.

Neprocedând în acest mod, instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut în cadrul prezentei judecăţi, pronunţând o hotărâre nelegală.

De aceea, pentru considerentele expuse, recursul se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul V.P.D. împotriva deciziei nr. 753/A din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5600/2004. Civil. Revendicare + obligatia de a face. Recurs