ICCJ. Decizia nr. 5943/2004. Civil
| Comentarii |
|
1. Cronologia actelor procesuale.
1. Obiectul acțiunii l-a constituit "plata sumelor ce reprezintă diferențe dintre indemnizația cuvenită potrivit prevederilor legale în vigoare și indemnizația efectiv încasată, pentru perioadele mai-octombrie 2000 și ianuarie 2002 la zi, cu aplicarea indicelui de inflație,.. precum și plata sporului de toxicitate cuvenite pe perioada noiembrie 2000-martie 2001, de 15 % din indemnizația de magistrat".
2. Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 9 din 10 ianuarie 2003 a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție, conform art. 1 din Legea nr. 50/1996, luând ca bază de calcul valoarea de referință sectorială de 1.515.280 lei, începând cu 1 decembrie 2002, iar pentru prima perioadă (mai-octombrie 2000) valoarea de 1.140.800 lei (în loc de 685.739 lei cât s-a acordat). Totodată: a acordat și sporul de 15 % pe temeiul nr. 48 din Legea nr. 50/1996, constatând că pe perioada noiembrie 2000-1 aprilie 2001, reclamanților nu li s-a plătit acest spor deși condițiile de muncă nu au fost modificate, iar anterior și ulterior acestei perioade li s-a plătit.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1002 din 21 aprilie 2003 a modificat, în parte, sentința respingând cererea de chemare în garanție și păstrând celelalte dispoziții.
3. Recursul în anulare, declarat și semnat, de adjunctul Procurorului general, susține, în esență, că:
- "Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite și Tribunalul Alba, se aflau în imposibilitate de a dispune de fonduri...pentru perioada 1 mai-31 octombrie 2000, deoarece O.G. nr. 83/2000 s-a aplicat de la 1 noiembrie 2000",
- "sumele alocate prin bugetul de stat pentru anul 2000 nu acopereau sumele alocate creșterilor salariale... începând cu 1 noiembrie 2000... este evident că ordonatorii de credite aveau obligația de a asigura plata acestor sume, doar în limita bugetului ce li s-a pus la dispoziție".
II. Recursul în anulare este nefondat.
1. Referitor la sporul de 15% pentru toxicitate solicitat pe perioada noiembrie 2000-31 martie 2001.
Din întâmpinare și din motivele de apel, rezultă că "după apariția legii bugetului de stat pe anul 2001 ... conducerea ministerului va examina posibilitatea de acordare a sporului de toxicitate pentru perioada 1 aprilie-31 martie 2004... iar pentru perioada 1 noiembrie 2000-1 aprilie 2001 toți magistrații din România au fost privați de acordarea acestui spor, tocmai pentru că nu existau norme financiare pentru acordarea acestuia".
Tot Ministerul Justiției arată că, așa cum rezultă din adresa nr. 6503 din 5 octombrie 2001 a Direcției Economice..., în cazul în care s-ar fi plătit acest spor s-ar fi diminuat fondurile de salarii până la riscul de a nu putea fi plătite drepturile salariale de bază".
Așadar, intimata nu a contestat existența acestui drept, recunoscut prin lege magistraților și exercitat, în mod corespunzător, precum și faptul că a plătit suma aferentă cu titlu de spor, atât anterior, cât și ulterior, perioadei 1 noiembrie 2000 -martie 2001, sub incidența O.G. nr. 83/2000, intrată în vigoare la 1 noiembrie 2000.
Intimata, însă, și-a arogat dreptul de a decide asupra "posibilității de acordare a sporului", în funcție de resursele financiare alocate".
Or, faptul de a nu cere ori de a nu obține credite bugetare acoperitoare drepturilor salariale sau asimilate acestora, recunoscute prin lege personalului din autoritatea judecătorească, nu poate să distrugă substanța dreptului în discuție, ci, eventual, numai să amâne data plății sumei cuvenite, conform legii.
în speță, însă, intimata a zădărnicit un drept subiectiv legal, l-a vidat de conținutul său, ceea ce este inadmisibil atât constituțional, cât și sub incidența CEDO.
2. Referitor la valoarea sectorială de referință pentru perioadele
- Mai - octombrie 2000 și - Ianuarie 2002 până la zi
2.1. Intimata 1, Ministerul Justiției a susținut, în esență, că prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr.134/1999, de la 1 septembrie 1999 valoarea coeficientului de salarizare este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa 1 la Legea nr. 154/1998, iar conform art. 3 "prevederile art.1 se aplică în limita bugetelor de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției, aprobate pentru anul 1999"; dar prin legea bugetului de stat pe 2000 [Legea nr. 76/2000 art. 12 alin. (4)-(5)] s-a modificat valoarea de referință și indicatorul de prioritate sectorială numai pentru personalul care ocupă funcțiile din anexele II/1, II/2 și III din Legea nr. 154/1998, în care nu există personalul din autoritatea judecătorească, la care valoarea de referință ar fi rămas tot cea de la 1 septembrie 1999, de 685.802 lei și nu cea pentru celălalt personal bugetar, de 1.140.800 lei ( mai redusă cu 454.928 lei). în mod total inadecvat, se mai susține că "dacă s-ar acorda cele solicitate, s-ar crea o situație de inechitate la nivelul tuturor magistraților din România cărora nu li s-a aplicat valoarea de referință prevăzută prin Legea bugetului de stat, nr. 76/2000.
Pentru anul 2002 (însă) prin O.U.G. nr. 187/2001 s-a aprobat ca valorile de referință sectoriale în vigoare, în decembrie 2001 să fie majorate cu 8% de la 1 ianuarie 2002 și cu 12% de la 1 octombrie 2002, în limita cărora, intimata a primit fondurile de la Ministerul Finanțelor Publice.
O.U.G. nr. 134/1999 privind salarizarea magistraților a corelat salariile acestora cu cele din Legea nr. 154/1998 pentru personalul autorităților legislative și executive. Potrivit art. 1 din O.U.G. 134/1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare pentru magistrați este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică. La intrarea în vigoare a ordonanței această valoare de referință sectorială era de 685.572 lei, având la bază valoarea de referință universală de 1.242.040 lei și indicatorul de prioritate sectorială de 0,55.
Așadar, începând de la 1 septembrie 1999 acest raport legal, care fundamentează corelația, în dinamica legislativă a creșterii coeficienților, se menține în vigoare, asigurând personalului de demnitate publică din cele trei autorități publice (legislativă, executivă și judecătorească) aceeași valoare de referință sectorială, care se corectează periodic în funcție de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite prin lege în sectorul bugetar [art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 154/1998].
în consecință, în urma modificărilor aduse Legii nr. 154/1998 prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000, valoarea sectorială de referință, începând cu 1 mai 2000 era de 1.140.800 lei, aplicabilă și magistraților.
Că, în acest spirit și finalitate trebuie interpretate textele indicate, rezultă și din faptul că prin O.G. nr. 83/2000 s-a precizat expres că valoarea stabilită prin Legea nr. 76/2000 se aplică și magistraților, așa încât, aceasta se aplică atât în perioada mai-octombrie 2000, cât și din anul 2002 la zi.
în consecință, recursul în anulare a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6115/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6082/2004. Civil → |
|---|
