ICCJ. Decizia nr. 6082/2004. Civil

Prin cererea înregistrată sub nr. 5080 din 9 octombrie 2003 la Judecătoria Rădăuți reclamantele L.O. și U.L. au chemat în judecată pe pârâta C.E. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 3200 mp teren situată în extravilanul comunei Zamostea, județul Suceava, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza titlului nr. 1332/1997.

Judecătoria Rădăuți prin sentința civilă nr. 3522 din 5 decembrie 2003 a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta L.M., moștenitoarea defunctei C.E. să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 3200 mp teren situată în extravilanul satului Zamostea, învecinată la N cu C.D., la S cu B.I., la E cu L.O., iar la V cu drumul, suprafață evidențiată în titlul de proprietate nr. 1332 din 16 mai 1997.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că pârâta ocupă suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate emis în favoarea reclamantelor, fără nici o justificare, deoarece nu le putea opune un titlu de proprietate.

împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta L.M., susținând că a făcut eforturile necesare în vederea obținerii titlului de proprietate pentru suprafața de teren din litigiu, astfel că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 583 din 11 martie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că demersurile acesteia făcute în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de reclamante nu s-au finalizat favorabil.

Pârâtei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.200 mp teren, situată în extravilanul satului Zamostea, teren care se regăsește înscris în titlul de proprietate nr. 1332/1997 emis în favoarea reclamantelor, deținând-o fără nici un titlu, ceea ce justifică admiterea acțiunii așa cum a procedat instanța de fond.

împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta L.M. în termen legal, recurs care însă nu a fost structurat, nearătându-se pe care motive din cele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. se întemeiază.

Se susține că instanța de apel a reținut în mod greșit că ea nu a făcut dovada că este proprietara imobilului în litigiu, ignorând certificatul de moștenitor depus la dosar, cu care a făcut dovada că moștenește cei 3.200 mp teren de la părinți și bunici.

Referitor la regimul juridic al terenului pârâta arată că este extravilan.

Recursul este nefondat.

Este bine cunoscut că acțiunea în revendicare constituie principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate publică sau privată. Cu ajutorul ei, titularul dreptului de proprietate asupra bunului imobil poate obține recunoașterea dreptului de proprietate și, în același timp, restituirea bunului său de la orice persoană care îl posedă ilegal. Ea poate fi introdusă numai de către titularul dreptului real de proprietate și numai împotriva persoanei care posedă bunul revendicat. Reclamantul are obligația să dovedească împrejurarea că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul juridic al acțiunii în revendicare, ceea ce au și demonstrat în speță reclamantele L.O. și U.L. cu titlu de proprietate nr. 1332 din 16 mai 1997 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor funciare aflat la fila 3, dosar nr. 5080/2003 al Judecătoriei Rădăuți.

Recurenta-pârâtă nu a putut opune reclamantelor-intimate un titlu de proprietate privind terenul din litigiu pe care-l deține fără drept. în aceste condiții nimic nu împiedică pe adevărații proprietari să-și exercite prerogativele dreptului de proprietate prevăzut de art. 480 C. civ. asupra terenului lor.

în consecință, pârâta neputând dovedi titlul său de proprietate asupra terenului pe care-l deține și care este revendicat de reclamante, se reține că sunt nefondate criticile sale din recurs, motiv pentru care acesta a fost respins.

.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6082/2004. Civil