ICCJ. Decizia nr. 5945/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5945
Dosar nr. 1091/200.
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 199 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Suceava a fost admisă în parte acţiunea formulată de C.S. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, dispunându-se obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000.000 lei, cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, faptă prevăzută de art. 38 din Decretul nr. 328/1966. Pentru aceste fapte a fost reţinut şi arestat o perioadă de 12 zile, după care prin sentinţa penală nr. 682/1998 a Judecătoriei Iaşi, definitivă şi irevocabilă a fost achitat pentru ambele fapte, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. Perioada de arest, precum şi judecarea reclamantului în toate fazele procesuale finalizate cu lipsa vinovăţiei acestuia, au cauzat prejudicii, atât personal cât şi familiei sale, pentru acoperirea cărora tribunalul a apreciat că pretenţiile formulate sunt întemeiate în limita sumei de 50.000.000 lei. S-a avut în vedere că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între mediatizarea excesivă a celui trimis în judecată şi decesul subit al mamei sale, şi nici a cheltuielilor ocazionate de procesul penal, care ar fi putut fi recuperate în cadrul acelui litigiu.
Apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 31 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
S-a avut în vedere că în raport de prejudiciile morale şi materiale cauzate celui în cauză ca urmare a arestării nelegale, a fost apreciat corect de tribunal cuantumul despăgubirilor acordate.
Împotriva acestei decizii, Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. judeţul Suceava, a declarat recursul de faţă, prin care fără a se contesta arestarea şi trimiterea reclamantului în judecată, se susţine că daunele stabilite nu se întemeiază pe argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin constituţie i-au fost afectate şi pe cale de consecinţă să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor, ce urmează să compenseze prejudiciul. Se arată în motivarea recursului şi că nu a fost evidenţiată nici o împrejurare în raport de care să se poată stabili dacă în condiţiile date, solicitantului i-a fost afectată pregătirea profesională şi posibilitatea de a desfăşura o viaţă socială normală.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că motivarea recursului se referă la netemeinicia acţiunii, motiv de recurs, ce nu poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ.; art. 304 pct. 11 în care ar fi putut fi încadrate criticile formulate fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000, în vigoare de la data de 2 mai 2001, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a se pronunţa în legătură cu netemeinicia hotărârii.
În ceea ce priveşte încadrarea recursului în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât recursul nu a fost motivat în drept ce vizează situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii se constată că nici acesta nu subzistă, pentru că instanţa de apel a făcut o corectă încadrare în drept a despăgubirilor acordate, cu referire la art. 504 pct. 2 şi 3 C. proc. civ., care, în acord cu prevederile art. 48 din Constituţie instituie răspunderea statului pentru arestarea nelegală.
Şi cum nu se contestă în cauză arestarea nelegală a celui în cauză pe o perioadă de 12 zile, urmată de susţinerea unui proces penal, finalizat cu o soluţie de achitare rezultă că soluţia de admitere a acţiunii în daune s-a făcut prin aplicarea corectă a legii.
De altfel, în raport de această situaţie şi cuantumul despăgubirilor acordate este rezonabil, înscriindu-se într-o concluzie echilibrată a argumentărilor şi dovezilor administrate de cel în cauză.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 31 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5946/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5935/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
