ICCJ. Decizia nr. 5949/2004. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5949

Dosar nr. 2195/2000

Şedinţa publică din 29 octombrie 2004

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 24 ianuarie 2001, reclamanta E.C. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 4 Bucureşti, solicitând ca acestea să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 270 mp, situat în Bucureşti.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că terenul a fost dobândit de către autorii săi, L.M. şi L.E., în baza chitanţei încheiate la data de 12 august 1956 cu numitul N.I.B.. Ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 163 din 12 aprilie 1964, terenul a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului, fără acordarea vreunei despăgubiri.

Reclamanta a mai precizat că deşi în prezent terenul este liber de orice construcţie, nu face parte din domeniul public şi nici nu este cuprins în planuri de sistematizare, pârâtele au refuzat restituirea în natură.

La termenul de judecată din 03 iunie 2002, în urma expertizei efectuate, reclamanta şi-a restrâns pretenţiile, solicitând restituirea doar a suprafeţei de 205,69 mp, neafectată de utilităţi.

Prin sentinţa civilă nr.865 din 3 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că terenul este liber de construcţii, însă o parte din acesta – 45,70 mp – este aferentă blocului S2 din str. Turnu Măgurele nr.73, o alta – 24,45 mp – este ocupată de o alee pietonală de acces la blocul S2, iar restul de 205,69 mp este situat în parcul (zonă verde) aflat în administrarea Primăriei sectorului 4 Bucureşti.

S-a mai susţinut că terenul a fost folosit pentru scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat, iar suprafaţa de 205,69 mp, rămasă liberă, nu poate fi restituită în natură, întrucât sistematizarea teritoriului nu presupune ocuparea în întregime cu construcţii a terenului expropriat.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul greşitei aprecieri a probelor administrate în cauză.

Prin Decizia civilă nr.66/A din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtele să lase acesteia în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 205,69 mp, situată în Bucureşti, str. Intrarea Gilăului nr.27, sector 4.

În considerentele acestei decizii se arată că exproprierea şi-a produs efectele numai parţial, respectiv s-a folosit efectiv pentru cauza de utilitate publică numai suprafaţa de 67,15 mp (45,70 mp aferentă blocului S2 şi 24,45 mp ocupată de alei pietonale), restul de 205,69 mp fiind liberi de construcţii.

Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că exproprierea trebuia să se facă în limita planurilor de construcţie aprobate, fără a aduce o îngrădire nejustificată a dreptului de proprietate, motiv pentru care a considerat că cererea reclamantei de restituire a suprafeţei libere de 205,69 mp este întemeiată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 4 Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea recursului său, Primăria Municipiului Bucureşti a susţinut că terenul revendicat a fost expropriat pentru utilitate publică, iar restituirea suprafeţei de teren rămasă liberă ar împiedica accesul la intrarea în blocul S2.

Primăria Sectorului 4 Bucureşti şi-a motivat recursul în sensul că suprafaţa rămasă neconstruită nu poate fi restituită întrucât este vorba de un teren (zonă verde) amplasat între blocurile de locuinţe ce constituie proprietate publică, aflat în administrarea primăriei de sector.

Reclamanta a formulat întâmpinare la recursul declarat de Primăria sectorului 4 Bucureşti, solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de apel.

Faţă de recursurile declarate, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul Primăriei Municipiului Bucureşti este formulat peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care va fi respins ca tardiv.

Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Hotărârea recurată i-a fost comunicată Primăriei Municipiului Bucureşti la data de 25 martie 2003, iar aceasta a declarat recurs la data de 14 aprilie 2003, depăşind în mod evident termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, recursul Primăriei Municipiului Bucureşti va fi respins ca tardiv.

În ceea ce priveşte recursul Primăriei sectorului 4 Bucureşti, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor urma.

Terenul în suprafaţă de 270 mp revendicat de reclamantă a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică şi trecut în proprietatea statului în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 163 din 12 aprilie 1964, fără acordarea vreunei despăgubiri.

În urma expertizei efectuate în cauză, s-a identificat un teren în suprafaţă de 275,48 mp, situat în str. I.G. (fosta stradă G.) care se compune din:

- o suprafaţă de teren de 45,70 mp aferentă blocului S2 din str. T.M.;

- o suprafaţă de teren de 24,45 mp ocupată de o alee pietonală de acces la blocul S2;

- o suprafaţă de teren de 205,69 mp situată în parcul (zona verde) aferentă blocului S2.

Reclamanta şi-a restrâns ulterior pretenţiile, revendicând doar suprafaţa de 205,69 mp, rămasă liberă de construcţii.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, terenul în litigiu a fost folosit pentru scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat, iar împrejurarea că o parte din teren este liberă de construcţii (205,69 mp) nu îndreptăţeşte la restituirea în natură, sistematizarea teritoriului nepresupunând ocuparea integrală cu construcţii a terenului expropriat pentru utilitate publică.

Cu atât mai mult, cu cât suprafaţa de teren rămasă liberă este situată în prezent în parcul (zona verde) aflat în administrarea Primăriei sectorului 4 Bucureşti.

Ori, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 308/1999, terenurile amplasate între blocurile de locuinţe care au destinaţia de spaţii verzi constituie proprietate publică, aflate în administrarea primăriilor de sector.

Prin urmare, terenul în suprafaţă de 205,69 mp aparţinând domeniului public, nu poate face obiectul restituirii în natură, ştiut fiind că bunurile supuse unui astfel de regim juridic sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

În consecinţă, apare ca nefondată Decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a admis apelul reclamantei, iar pe fond s-a admis în parte acţiunea, tocmai având în vedere considerentele expuse anterior.

Ţinând seama de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul Primăriei sectorului 4 Bucureşti, va modifica Decizia nr. 66 A din 10 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta E.C. împotriva sentinţei civile nr. 865 din 3 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria sectorului 4 Bucureşti împotriva deciziei nr. 66/A din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta E.C. împotriva sentinţei civilă nr. 865 din 3 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge ca tardiv recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 octombrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5949/2004. Civil