ICCJ. Decizia nr. 1564/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1564
Dosar nr. 11022/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 864 din 24 martie 2003 precizată ulterior reclamanţii P.A. şi P.V. au chemat în judecată pe pârâtul N.L. şi au solicitat să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 2000 mp teren situată în punctul „Casele vechi", satul Suslăneşti, comuna Mioarele, judeţul Argeş.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, în calitate de moştenitori ai defunctului G.I., în condiţiile Legii nr. 18/1991 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 53928 mp teren, în satul Suslăneşti, comuna Mioarele, judeţul Argeş, din care pârâtul deţine abuziv 2000 mp.
La data de 19 iunie 2003 pârâtul N.L. a chemat în judecată Primăria comunei Mioarele, judeţul Argeş, a solicitat ca aceasta să-l garanteze pentru evicţiune întrucât în anul 1968 a cumpărat imobilul în litigiu de la fosta „Întovărăşire 23 August" care preluase suprafaţa de teren situată în patrimoniul Statului Român în temeiul Decretului nr. 151/1959.
Prin cerere reconvenţională pârâtul N.L. a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune în condiţiile art. 1890 C. civ.
Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr. 1822 din 6 octombrie 2003 a respins acţiunea, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanţie, a admis în parte cererea reconvenţională şi a constatat că pârâtul N.L. a dobândit, prin prescripţii achiziţionarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1792 mp, cu vecinătăţile indicate.
S-a reţinut că pârâtul N.L., începând cu anul 1968 a exercitat asupra imobilului în litigiu o posesie utilă şi sub nume de proprietar.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 129 din 27 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.A. şi P.V. împotriva sentinţei civile nr. 1822 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Câmpulung cu motivarea că prima instanţă a făcut în cauză o justă aplicare a dispoziţiilor art. 1890 C. civ.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 129 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, au declinat recurs reclamanţii P.A. şi P.V., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut în esenţă că: 1 instanţele au făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 1890 C. civ. întrucât cursul prescripţiei a fost întrerupt în anul 1992 când le-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească şi le-a fost eliberat titlul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991; 2 imobilul în litigiu a fost scos din circuitul civil şi, ca atare, face parte din domeniul lucrurilor ce nu se pot prescrie potrivit art. 1844 C. civ.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele, de fond şi de apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt.
Astfel, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeş a reconstituit reclamanţilor P.A. şi P.V. dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 53928 mp teren în comuna Mioarele, satul Suslăneşti şi a eliberat acestora titlul de proprietate la data de 12 noiembrie 1992.
Din patrimoniul autorului reclamanţilor, G.I., în temeiul Decretului nr. 151/1950 a trecut în patrimoniul Statului Român şi o suprafaţă de teren situată în punctul „La casa veche". Fosta „Întovărăşire 23 August" a atribuit, contra cost, loturi de casă unor persoane fizice, printre care şi pârâtului N.L. Acesta a intrat în posesia suprafeţei de 1792 mp, în litigiu, în anul 1968. Ulterior terenul a fost folosit de pârât, continuu neîntrerupt, netulburat public şi sub nume de proprietar.
Potrivit art. 1890 C. civ. toate acţiunile, atât reale cât şi personale, prin care legea nu le-a declarat nedescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţii se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce, vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua credinţă.
Cum în speţă s-a făcut dovada că pârâtul a exercitat o posesie utilă în sensul art. 1847 C. civ. şi sub nume de proprietar un interval de timp de peste 30 de ani, just a fost admisă cererea reconvenţională şi s-a constatat că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Terenul în litigiu nu face parte din domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privată ci sunt scoase din comerţ şi, potrivit art. 1844, nu se pot prescrie.
Reclamanţii nu au făcut dovada vreunei cauze de întrerupere naturală a cursului prescripţiei pentru a se putea aplica dispoziţiile art. 1864 C. civ.
Prezenta acţiune în revendicare nu constituie cauză de întrerupere civilă în sensul art. 1865 pct. 1 C. civ. nu poate împiedica dobândirea dreptului de proprietate de către pârât întrucât este posterioară implicării termenului de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civ.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.A. şi P.V. împotriva deciziei civile nr. 129A din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2004. Contencios. ,. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 5949/2004. Civil → |
|---|
