ICCJ. Decizia nr. 5961/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5961
Dosar nr. 21621/2004
Şedinţa publică din 6 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 14402/2002 la Judecătoria Braşov reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.E. şi Statul Român prin Municipiul Braşov şi Primar solicitând să se constate nulitatea absolută a încheierii de C.F. nr. 861/1990 pronunţată de Judecătoria Braşov prin cares-a dispus intabularea în C.F. nr. 26188 Braşov la A+1,2,3,4,5 sub nr.top. 7427/36, 7427/38/b, 7427/39/1/b, 7427/39/2/b, 7427/40/b a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din aceste imobile cu titlul de drept moştenire în favoarea reclamantei; să se constate nulitatea absolută a încheierii de C.F. nr. 9155/1994 a Judecătoriei Braşov prin care s-a dispus intabularea în C.F. 26188 a localităţii Braşov la A+1,2,3,4,5 sub nr.top. 7427/36, 7427/38 b, 7427/39/1/b, 7427/39/2 b, 7427/40/b a dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit cu 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, anexe gospodăreşti formate din grajd şi cuptor situate în municipiul Braşov; să se dispună repunerea în situaţia anterioară în sensul de a se intabula dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor în favoarea Statului Român.
Reclamanta a susţinut în motivarea acţiunii că aceste intabulări sunt nule deoarece în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 335 din 7 septembrie 1988 a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului terenul în suprafaţă de 550 mp şi suprafaţa construită de 426,16 mp, iar în baza aceluiaşi act normativ a fost trecută în proprietatea statului şi suprafaţa de 550 mp aparţinând pârâtului C.E. În aceste condiţii şi adresa nr. 11796/1992 a Primăriei Municipiului Braşov este nulă.
Ulterior acţiunea a fost precizată în sensul că s-a renunţat la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a încheierii de C.F. nr. 861/1990 a Judecătoriei Braşov şi capătul de cerere nr. 3 a fost de asemenea precizat în sensul că se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară numai în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a încheierii nr. 955/1994 a Judecătoriei Braşov. Întrucât această precizare s-a făcut după invocarea de către pârâtul C.E. a excepţiei lipsei de interes şi care se referea la chiar primul capăt de cerere, excepţie unită cu fondul, instanţa a apreciat că nu se mai impunea a se pronunţa asupra acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 10287 pronunţată în şedinţa publică din 25 noiembrie 2003 a fost respinsă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantă şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că asupra imobilului înscris în C.F. 26188 a localităţii Braşov sunt coproprietari reclamanta şi pârâtul, fiecare cu cota de ½.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de moştenire asupra cotei de ½ şi construire asupra cotei de ½ din construcţie, iar pârâtul cu titlu de drept cumpărare asupra cotei de ½ din teren şi construire asupra cotei de ½ din construcţie.
Instanţa a reţinut în esenţă că înscrierea în cartea funciară a drepturilor părţilor face deplină dovada cu privire la existenţa acestora până când se va face dovada contrară. Acest lucru se poate realiza în temeiul art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938. Încheierea de C.F. nu reprezintă decât consecinţa, transpunerea în planul publicităţii imobiliare a realităţii juridice conţinute de un act administrativ şi dacă nu este contestat şi anulat, încheierea de C.F. rămâne valabilă.
Referitor la capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară, s-a reţinut că reclamanta a depăşit termenul legal prevăzut de Decretul-lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta considerând-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea apelului s-a susţinut că instanţa nu a soluţionat fondul cauzei, nu a judecat în limitele investirii sale, nu a motivat hotărârea cu privire la cererea de rectificare de carte funciară, prescripţia nu a fost invocată de părţi şi nu a fost pusă în discuţie.
Prin Decizia civilă nr. 1115/AP din 12 noiembrie 2004 Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Instanţa de apel a suplinit în parte motivarea instanţei de fond, reţinând următoarele considerente:
Este adevărat că reclamanta a renunţat succesiv la petitele din acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii încheierilor de carte funciară, dar în privinţa rectificării de C.F. nu a făcut nici o precizare, susţinând că menţine spre judecată acest petit.
Petitul prin care s-a solicitat rectificarea situaţiei de C.F. a fost formulat „ca efect al constatării nulităţii absolute a celor două încheieri de carte funciară" astfel cum s-a menţionat.
Instanţa de apel reţine că în condiţiile în care s-a renunţat la soluţionarea cererii în constatarea nulităţii celor două încheieri, acţiunea în rectificare nu poate fi soluţionată cât timp nu s-a solicitat a fi judecată pe alt considerent.
Acţiunea în rectificare de C.F. este o acţiune subsecventă unei acţiuni principale, care potrivit pct. 1 al art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, trebuie să constea într-o cerere în constatarea nevalabilităţii înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea.
Instanţa de apel a înlăturat motivarea instanţei de fond cu privire la prescripţie.
S-a mai reţinut că simpla motivare a acţiunii pe considerentul că adresanr. 11796/1994 nu reprezintă un titlu şi nu întruneşte cerinţele art. 43 şi art. 44 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu suplineşte cerinţa formală, procedurală a unui petit în condiţiile art. 34 pct. 1 din acelaşi act normativ.
Pe de altă parte, se reţine că dreptul de proprietate al pârâtului în C.F. 26188 Braşov s-a înscris cu titlu de drept cumpărare asupraterenului şi construire asupra cotei de ½ parte din construcţie cu act. nr. 9155/1994, conform adresei nr. 14781/1992 C.F., aceste acte nefiind atacate şi în consecinţă prezumţia legală de existenţă a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului prevăzută de art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, operează, nefiind răsturnată.
Susţinerile din apel referitoare la reaua-credinţă a pârâtului sunt înlăturate de instanţă, reţinându-se că pârâtul a stabilit o situaţie juridică conformă cu realitatea întrucât pe teren există construcţia edificată pe baza autorizaţiilor de construire nr. 19973 din 27 august 1955 şi nr. 24990 din 29 septembrie 1955, conformitatea fiind certificată prin adresa nr. 11796 din 25 aprilie 1994 care nu a fost atacată în vreun mod.
De asemenea, aceste acte nu sunt în contradicţie cu certificatul de moştenitor nr. 263 din 9 septembrie 1990 care confirmă că reclamanta a moştenit cota parte ce a aparţinut antecesorului său, iar prin sentinţa civilă nr. 11099/2001 a Judecătoriei Braşov s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că pârâtul a participat la edificarea construcţiei, astfel că susţinerile că numai antecesorii reclamantei ar fi construit nu pot fi primite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M. criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că încălcând principiul disponibilităţii instanţa de apel a apreciat că acţiunea în rectificare de C.F. nu poate avea o existenţă independentă, ci, în toate cauzele are o existenţă auxiliară pe lângă cererea având drept obiect constatarea nevalabilităţii înscrierii sau a titlului pe care aceasta s-a săvârşit.
Recurenta susţine că prin coroborarea dispoziţiilor art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938 cu cele ale art. 43 şi art. 44 din acelaşi act normativ dar şi cu prevederile art. 49–51 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de C.F. ale Judecătoriilor aprobat prin Ordinul nr. 2371/1998 al Ministerului Justiţiei dovedeşte că acţiunea în rectificare de C.F. poate avea şi o existenţă independentă.
În opinia recurentei, în mod greşit instanţa nu a examinat conţinutul adresei respective deoarece nu are deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun şi nu atestă că imobilul construcţie a fost realizat de proprietarii terenului şi nici nu precizează dreptul care urmează a fi înscris în cartea funciară, după cum nu precizează nici titularul dreptului şi, în consecinţă, nu poate servi la intabularea dreptului de proprietate.
Recurenta, invocă şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate care erau hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii, enumerând toate actele depuse la dosar şi din conţinutul cărora, în opinia recurentei, rezultă că imobilul a fost construit numai de părinţii săi.
Dezvoltarea motivelor de recurs nu poate fi încadrată în pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Acţiunea în rectificare este acea acţiune în justiţie prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realităţii făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a unui imobil.
Instanţa de apel nu a încălcat principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, susţinând că acţiunea în rectificare promovată de reclamantă are un caracter subsidiar.
Într-adevăr, acţiunea în rectificare este grefată pe o acţiune de fond, acţiune în nulitate sau anularea actului, în simulaţie, în rezoluţiune etc.
De altfel, în noua legislaţie, art. 36 din Legea nr. 7/1996 se prevăd limitativ cazurile de exercitare a acţiunii în rectificare (patru cazuri) prevăzându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se constată unul din cele patru cazuri prevăzute de aceste legi.
În consecinţă, în mod corect a reţinut instanţa de apel că în condiţiile în care s-a renunţat la soluţionarea cererii în constatarea nulităţii celor două încheieri, acţiunea în rectificare nu poate fi soluţionată cât timp nu s-a solicitat a fi judecată pe alt considerent.
Este real că regimul juridic al publicităţii imobiliare se întemeiază pe mai multe principii, printre care şi acela al legalităţii la care face referire recurenta în motivele de recurs, principiu care decurge din obligaţia instituită de lege pentru judecătorul delegat de C.F. de a verifica dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a putea dispune înscrierea unui drept real şi a respinge cererea dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, dar trebuie reţinut că încheierile de înscriereîn cartea funciară sunt supuse căilor ordinare de atac, şi în consecinţă, respectarea principiului în discuţie este verificată cu această ocazie.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat de recurentă, susţinând că instanţele nu au analizat înscrisurile depuse la dosar din conţinutul cărora rezultă că imobilul construcţie a fost realizat de părinţii săi, nu subzistă în cauză.
Omisiunea la care face referire motivul de recurs invocat poate duce la casarea hotărârii numai dacă dovada administrată, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, era de natură să ducă la o altă situaţie de fapt şi la o soluţie diferite diferită de cea pronunţată.
Instanţa respingând acţiunea pentru motivul că acţiunea în rectificare are un caracter subsecvent, nu se impunea examinarea actelor la care se face referire.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunţată este legală şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată care reprezintă onorariul avocatului în calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul U.M. împotriva deciziei nr. 1115 din 12 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Obligă recurenta să plătească intimatului-pârât C.E. suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5985/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5959/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs → |
|---|
