ICCJ. Decizia nr. 5995/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5995
Dosar nr. 4171/200.
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 7 iulie 2001 reclamantul L.I. a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naţionale la plata sumei de 70.203.452 lei reprezentând impozit reţinut nejustificat la sumele acordate cu titlu de ajutor (12 solde) la trecerea în rezervă, pe considerentul că prin art. 86 pct. 15 din OG nr. 73/1999 se abrogă art. 7 din OG nr. 7/1998.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa civilă nr. 4125 din 30 aprilie 2002, s-a respins acţiunea şi cererile de chemare în garanţie, iar, prin Decizia civilă nr. 1128/A din 6 septembrie 2002, Tribunalul Cluj a obligat pârâtul la suma cerută, cu o dobândă de 28% anual, fiind admisă şi cererea de chemare în garanţie.
Contra deciziei s-a declarat recurs în anulare la 28 iulie 2003 susţinându-se, în esenţă, că instanţa a încălcat art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 73/1999 conform cărora asemenea venituri sunt asimilate celor din salarii, adică drepturile de soldă lunară şi celelalte cuvenite cadrelor militare, în condiţiile legii.
2. Recursul în anulare este fondat.
Interpretarea dată de instanţa de recurs este eronată, întrucât în materie de impozite şi taxe, vizând raportul juridic de drept fiscal, legea specială este OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, iar nu Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, publicată în M. Of. nr. 347 din 22 iulie 1999, care este legea generală.
Pe de altă parte, legea specială a intrat în vigoare ulterior celei generale, iar reclamantul solicită drepturile băneşti începând cu aprilie 2000.
Într-adevăr temeiul legal al acordării compensaţiilor îl constituie art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 care prevede că la trecerea în rezervă „beneficiază de un ajutor neimpozabil…", care, însă, nu a mai fost inclus în scutirile de impozit prevăzute în norma specială ulterioară, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000, adică în art. 5 din OG nr. 73/1999. Prin urmare, făcând aplicarea principiului că în materie de impozite legea specială este OG nr. 73/1999, care prevalează normei generale şi constatând că textul art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu se aplică, curtea va casa Decizia şi va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1128/A din 6 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care o casează.
Respinge recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva sentinţei civile nr. 4125 din 30 aprilie 2002 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6000/2004. Civil. Conflict de munca si cerere... | ICCJ. Decizia nr. 5940/2004. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
