ICCJ. Decizia nr. 6018/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6018
Dosar nr. 5/200.
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5 din 5 ianuarie 2004 SC R.D. SA Rieni a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC P.R. SA Bucureşti, SC P.S. Italia şi O.S.I.M., anularea deciziei civile nr. 4004 din 14 octombrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă.
S-a arătat că excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de către Curtea Supremă de Justiţie în recurs ca şi admiterea acestei excepţii şi casarea deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă, constituie o încălcare a normelor de competenţă materială prevăzute de art. 48 lit. e) din Legea nr. 48/1998 coroborate cu Regula 32 din Regulamentul de aplicare a acestei legi aprobat prin HG nr. 833/1998 prin care s-a stabilit competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, de soluţionare a acţiunilor în anularea înregistrării unei mărci.
S-a mai menţionat că refuzul explicit al instanţei de recurs de a aplica o dispoziţie legală în vigoare, Regula 32 a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998, constituie eroare materială gravă.
Au fost invocate motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 4004 din 14 octombrie 2003 a admis recursul declarat de SC P.R. SA şi P.S. Italia împotriva deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Recursul a fost admis pentru motivul de ordine publică relativ la natura comercială a litigiului şi competenţa materială.
Prin considerentele deciziei s-a reţinut că acţiunea având ca obiect anularea certificatului de înregistrare la O.S.I.M. a unei mărci industriale are natură comercială ceea ce atrage competenţa şi procedura în materie comercială. Dispoziţiile Legii nr. 84/1998 privind regimul mărcilor şi indicaţiilor geografice atribuie competenţa materială în primă instanţă, Tribunalului Bucureşti fără a stabili şi secţia competentă, civilă sau comercială. Pentru a determina secţia competentă este necesar a fi stabilită natura civilă sau comercială a unei astfel de cauze, în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi d) C. proc. civ. care conferă competenţa, în primă instanţă, tribunalului în materie comercială şi asupra proceselor şi cererilor în materie de proprietate industrială. Dreptul asupra mărcii este de natură patrimonială dar, totodată, este un element al fondului de comerţ, astfel că cererile şi acţiunile în legătură cu drepturile asupra mărcii sunt de natură comercială şi sunt de competenţa secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, în primă instanţă.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
În speţă, recursul a fost soluţionat tocmai prin invocarea, din oficiu, a excepţiei de necompetenţă materială a instanţei civile de soluţionare a cauzei.
Art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Modul de interpretare a unei dispoziţii legale sau modul de aplicare a acesteia ţin de fondul pricinii şi nu constituie greşeală materială în sensul dispoziţiilor procedurale menţionate.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC R.D. SA împotriva deciziei nr. 4004 din 14 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6084/2004. Civil. Divort. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6002/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
