ICCJ. Decizia nr. 6054/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1847 din 16 mai 2002 la Tribunalul Vrancea petenții C.I. și C.C.M. au contestat decizia nr. 54 din 6 iunie 2001 emisă de intimata SC P. SA Vrancea prin care s-a respins cererea lor privind restituirea în natură a imobilului situat în orașul Panciu, județul Vrancea, în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
în motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii mătușii lor C.U., care a avut în proprietate un teren și mai multe construcții, una dintre ele având destinația de fabrică de acid tartric, imobil situat în Panciu pe partea dreaptă a drumului Panciu-Haret, în parcela topografică nr. 147 și că acest imobil se află în prezent în proprietatea pârâtei, care prin decizia nr. 54 din 6 iunie 2001 urmare notificărilor trimise, refuză să-l restituie.
Prin sentința civilă nr. 28 din 3 februarie 2002 a Tribunalului Vrancea s-a admis contestația petenților. S-a anulat decizia nr. 54 din 6 iunie 2001. S-a dispus restituirea în natură către petenți a imobilului format de 16.000 mp teren și o construcție aflată pe el, situat în extravilan Panciu cu vecinii: drumul județean Panciu-Haret, Primăria Orașului Panciu pe două laturi, proprietăți particulare, imobil aflat în posesia intimatei SC P. SA Vrancea prin lichidator SC C. SRL Focșani.
S-a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata S.C. C. SRL Focșani în calitate de lichidator al SC P. SA Vrancea susținând că este netemeinică și nelegală solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în sensul respingerii contestației, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 69/A din 6 mai 2003, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. C. SRL Focșani în calitate de lichidator al SC P. SA Vrancea.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P. SA Focșani prin lichidator SC C. SRL Focșani susținând nelegalitatea soluției în sensul că intimații C. nu au dovedit calitatea de moștenitori (reclamanții au dat declarații pe proprie răspundere în care se menționează că aceștia sunt singurii moștenitori ai familiilor C. și C.S. fără nici un alt element de identificare (prenume, localitate, țară etc.).
De asemenea intimații nu au depus la dosar, în susținerea cererii lor, dovada dreptului de proprietate, pentru 16.000 mp, a mătușii lor C.U.
Din actul de vânzare-cumpărare de la vânzător V.D. și schița de plan din 18 iulie 1947 rezultă că suprafața cumpărată privește zona viticolă a comunei Diocheți și măsura doar 3000 mp. (Este alt teren decât cel cerut de la pârâtă).
S-a mai arătat lipsa dovezii preluării abuzive, iar din actele depuse de autoare, rezultă că fabrica de acid tartric a fost amplasată pe raza comunei Diocheți și nu a orașului Panciu.
Depozițiile de martori au explicat corect adevăratul amplasament al fabricii de acid tartric, complet diferit de cel solicitat de reclamanți, iar instanța nu s-a pronunțat în nici un fel, asupra acestor dovezi.
Fabrica a fost mutată și demontată, iar moștenitorii nu pot pretinde terenul care nu a aparținut proprietarului construcției temporare.
Recursul este nefondat.
în speță, instanțele judecătorești au fost sesizate cu soluționarea unui litigiu izvorât din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 în desfășurarea căruia reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în orașul Panciu moștenit de la mătușa lor C.U., care a avut în proprietate mai multe construcții, una dintre ele având destinația de fabrică de acid tartric, în proprietatea pârâtei.
în rezolvarea cauzei, instanțele judecătorești au dispus în mod corect restituirea în natură către petenți a imobilului format din teren de 16.000 mp și o construcție aflată pe el, imobil aflat în posesia pârâtei SC P. SA Vrancea prin lichidator S.C. C. SRL Focșani.
Din acest punct de vedere, hotărârea judecătorească atacată cu prezentul recurs a fost pronunțată cu respectarea legii, dovedindu-se calitatea de moștenitori a reclamanților, a dreptului lor de proprietate, precum și preluarea abuzivă.
De asemenea instanța a reținut corect că Fabrica de acid tartric a mătușii petenților a făcut obiectul naționalizării și trecută în patrimoniul statului conform procesului verbal nr. 389 din 27 ianuarie 1993 și că imobilul casă și teren al tatălui petenților C.G. nu a făcut obiectul naționalizării.
Din actele de proprietate depuse rezultă că C.U. a avut în proprietate o suprafață mai mare de 16.000 mp, respectiv 39.060 mp teren în care și teren arabil conform actului de vânzare-cumpărare din 1945. Existența fabricii pe acest teren fiind, de asemenea, dovedită cu adresa emisă de fosta întreprindere Locală F.S. Focșani, ca și amplasamentul terenului și al fabricii, dovedite cu acte și declarații de martori.
în consecință, cele două instanțe Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați au analizat corect toate probele administrate în dosar, pronunțând soluții legale.
Ca atare, recursul declarat a fost respins, ca nefondat.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta SC P. SA Focșani prin lichidator SC C. SRL Focșani a fost obligată la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6072/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6014/2004. Civil → |
|---|
