ICCJ. Decizia nr. 6116/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 4627 din 20 iunie 2002 la Tribunalul București reclamanta V & S Vin & S.A. Stokholm a chemat în judecată pe pârâtele SC R.D. SA Rieni și O.S.I.M., solicitând, în temeiul art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și a Regulii nr.32 din H.G. nr. 833/1998 decăderea pârâtei SC R.D. SA din drepturile conferite de marca A.O., înregistrată la O.S.I.M. pentru clasele 16, 29, 31 și 32.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta SC R.D. SA a înregistrat marca A.O. la O.S.I.M. sub nr. 31659 pentru clasele 16, 29, 30, 31 și 32 și are o perioadă de valabilitate de 10 ani și anume între 21 decembrie 1995 și 21 decembrie 2005.
A mai precizat reclamanta că poate fi dispusă decăderea acesteia din drepturile conferite de această marcă întrucât pentru produsele sau serviciile pentru care a înregistrat-o în România, titularul nu a fost folosită efectiv într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr. 56 din 20 ianuarie 2003 a respins acțiunea.
S-a reținut că pârâta SC R.D. SA Rieni a solicitat înregistrarea mărcii A.O. la data de 21 decembrie 1995; solicitarea a fost admisă prin decizia nr. 306061 din 27 mai 1999 emisă de O.S.I.M., s-a atribuit numărul de marcă 31659, s-a dispus publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, Secțiunea Mărci și s-a emis certificat de înregistrare.
S-a considerat că în speță nu sunt întrunite, cumulativ, condițiile impuse de art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 pentru a opera decăderea titularului din drepturile conferite de marca înregistrată și anume: marca să fi fost înregistrată și să nu fi fost efectiv folosită pe teritoriul României pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru serviciile pentru care a fost acordată, iar motivele neutilizării să fie nejustificate.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 331 din 27 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta V & S V. & S.A. Stockholm împotriva sentinței civile nr. 56 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
S-a considerat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 întrucât marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată, fără motive justificate. S-a precizat că titularul mărcii nu a folosit marca anterior înregistrării temeinic justificat, din prudență întrucât între momentul constituirii depozitului și momentul înregistrării mărcii a existat incertitudine cu privire la dobândirea drepturilor pe care marca le conferă.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 331 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta V & S V. & S.A. Stockholm solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând în esență că: 1. instanța de apel a interpretat greșit actul juridic al decăderii titularei SC R.D. SA din dreptul asupra mărcii înregistrate nr. 31659 A.O. prin nefolosirea acesteia timp de 5 ani neîntrerupți de la data depozitului mărcii, schimbând conținutul juridic al prevederilor legale privind efectele înregistrării mărcii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 84/1998 coroborate cu prevederile privind condițiile prevăzute de art. 45 lit. a) din aceeași lege pentru a opera decăderea titularului din dreptul conferit de marcă. Dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la O.S.I.M. (art. 4).
Dreptul la marcă începe de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii în condițiile legale adică de la data depozitului național reglementar. înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului național reglementar al mărcii pentru o perioadă de 10 ani.
2. în speță legea a fost greșit aplicată întrucât data înregistrării mărcii este data depunerii cererii de înregistrare a mărcii și nu data eliberării certificatului de înregistrare a mărcii. 3. în speță, durata de protecție este 20 decembrie 1995-20 decembrie 2005; mai mult de 5 ani (20 decembrie 1995-20 iunie 2002 când acțiunea a fost înregistrată, titularul dreptului nu a făcut dovada că aceasta a fost folosită pe teritoriul României pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.
Pentru a se putea dispune decăderea titularului din drepturile conferite de marcă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. marca să fi fost înregistrată; 2. marca să nu fi făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau servicii respective; 3. neutilizarea să nu aibă motive justificate.
Cererea de înregistrare a mărcii A.O. pentru clasele 16, 29, 30, 31 și 32 a fost depusă la O.S.I.M. de către SC R.D. SA la data de 21 decembrie 1995; la data de 12 ianuarie 1999 O.S.I.M. a emis cu privire la marcă refuzul provizoriu nr. 30479; decizia de înregistrare a mărcii a fost emisă de O.S.I.M. la data de 27 mai 1999; acțiunea în decăderea titularului din drepturile conferite de marcă a fost formulată la data de 20 iunie 2002.
Deși data cererii de înregistrare constituie data depozitului național reglementar nu se poate susține că, în speță, în intervalul cuprins între 21 decembrie 1995 și 27 mai 1999 când marca a fost înregistrată, titularul drepturilor conferite de aceasta fără motive justificate, nu a utilizat-o cu atât mai mult cu cât O.S.I.M. a emis și un refuz provizoriu de înregistrare.
Intervalul cuprins între 27 mai 1999, când marca a fost înregistrată și 20 iunie 2002, când acțiunea în decădere a fost formulată este mai mic de cinci ani.
Cum instanța de apel a considerat corect că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6124/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6035/2004. Civil → |
|---|
