ICCJ. Decizia nr. 6048/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată de V.N. în temeiul Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Oltenița, județul Călărași, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Oltenița, la intersecția străzilor A. și R., în care au funcționat hotelul V. și restaurantul D., împreună cu terenul aferent în suprafață de 1600 mp.
în motivarea solicitării, V.N. a susținut că imobilul i-a fost donat de bunicul său, I.I.V., în temeiul contractului autentificat sub nr. 752 din 6 iunie 1929 de fosta Judecătorie Ocol Oltenița, județul Ilfov și că bunul a fost stăpânit de donator până în anul 1945, când imobilul a fost preluat de stat în contextul politic de la acea vreme.
Prin Dispoziția nr. 764 din 11 aprilie 2002 Primarul Municipiului Oltenița a restituit lui V.N. imobilul compus din teren în suprafață de 1131 mp și construcție P + 1 în suprafață construită de 702 mp, situat în Oltenița, str. A., cu vecinătățile menționate în dispoziție, în act arătându-se că terenul retrocedat face parte din întreaga suprafață de 1600 mp, diferența nerestituită fiind ocupată de domeniul public.
La data de 10 iunie 2002 reclamantul V.N. a atacat în justiție dispoziția dată de Primarul municipiului Oltenița, solicitând anularea ei parțială, în sensul restituirii și a diferenței de 469 mp teren, contestând afirmația că suprafața neretrocedată ar aparține domeniului public.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 1468 din 15 octombrie 2002 a respins ca neîntemeiată acțiunea, soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr. 142/A din 7 martie 2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantul V.N.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că la termenul de judecată din 13 septembrie 2002 s-a depus la dosar o anexă la H.G. nr. 1349 publicată în M. Of. nr. 630 bis din 26 august 2002 prin care sunt avizate ca aparținând domeniului public terenurile și construcțiile prevăzute în această hotărâre, inclusiv terenul în litigiu. Bunul nu poate fi restituit întrucât are destinația de piațetă, este cale de acces și zonă verde aferentă blocurilor de locuințe, reclamantului propunându-i-se măsuri reparatorii în echivalent.
împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul V.N. care a criticat hotărârile pronunțate în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: instanțele au aplicat și interpretat greșit H.G. nr. 1349/2001 întrucât Hotărârea Consiliului Local nr. 99/1999 ce a stat la baza emiterii actului normativ a fost modificată prin H.C.L. nr. 114 din 19 noiembrie 2002 în sensul scoaterii din lista bunurilor ce aparțin domeniului public a imobilului revendicat în integritatea sa și nu doar cota-parte retrocedată; susținerea pârâtei, reținută de instanțe, că terenul nerestituit ar reprezenta piațetă, cale de acces sau zonă verde aferentă blocurilor de locuințe, nu este demonstrată de probe; fără temei s-a menționat în considerentele hotărârilor că recurentului-reclamant i s-ar fi propus, pentru diferența de teren nerestituită, măsuri reparatorii în echivalent.
Recursul este fondat.
Prin H.G. nr. 1349/2001 (publicată în M. Of. nr. 630 din 26 august 2002) s-a aprobat Hotărârea Consiliului Local Oltenița nr. 99/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Oltenița, unde, la poz.168 figura imobilul revendicat de reclamant (teren și construcție). Numai că, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oltenița nr. 114 din 19 noiembrie 2002, s-a modificat Hotărârea anterioară nr. 99/1999, imobilul revendicat de reclamant fiind scos din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului, iar această excludere a avut ca obiect atât construcția cât și terenul.
Atare demers a fost precedat de H.G.R. nr. 700 din 12 iunie 2003 (publicată în M. Of. nr. 484 din 7 iulie 2003, partea I-a) prin care s-a abrogat poziția nr. 168 din anexa nr. 3 la H.G.R. nr. 1349/2001. Este de asemenea de reținut că prin sentința civilă nr. 476 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, (filele 24-25 recurs), hotărâre irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantului și s-a anulat parțial H.G. nr. 1349/2001 în ceea ce privește poziția nr. 168 din lista anexă privitoare la imobilul situat în municipiul Oltenița, str. A. (hotel V.).
Pe cale de consecință, în temeiul celor de mai sus, instanțele erau datoare să observe că nemișcătorul, fiind scos în integralitatea sa din lista bunurilor imobile care aparțin domeniului public al municipiului Oltenița, este susceptibil de a fi restituit în natură revendicantului.
Pe de altă parte, pârâta-intimată Primăria municipiului Oltenița s-a apărat în proces că este imposibilă restituirea diferenței de 469 mp teren deoarece este ocupată de o "piațetă", cale de acces și zonă verde aferentă blocurilor de locuit, afirmație contestată de recurentul-reclamant. Nici una din aceste susțineri sau apărări nu au fost însă verificate de instanțe pe bază de dovezi. Mai mult, chiar din fotografiile prezentate de intimata-pârâtă (filele 16-17 dosar apel și fila 33 dosar recurs) și cu care aceasta a încercat să sugereze că nemișcătorul este nerestituibil, rezultă că, cel puțin o parte din diferența de teren neretrocedată, este ocupată de două construcții provizorii și demontabile (chioșcuri pentru flori).
Sunt considerente pentru care recursul declarat de reclamant a fost admis, a fost casată decizia dată în apel și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru ca susținerile contradictorii ale părților să fie verificate pe bază de dovezi, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, prin care urmează a se identifica, în concret, suprafața de 469 mp nerestituită și a se verifica dacă este ori nu ocupată de construcții, în ce proporții și în ce constau aceste edificate.
Totodată, în rejudecare, instanța de trimitere va cere părților ca acestea să solicite de la instituțiile (societățile) competente relații referitoare la împrejurarea dacă în subteranul suprafeței de teren neretrocedată reclamantului se găsesc ori nu instalații ce sunt destinate, prin natura lor, să servească construcțiilor din apropiere, în special blocurilor de locuințe, iar în caz afirmativ, să se menționeze în ce constau aceste utilități.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6043/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6072/2004. Civil → |
|---|
