ICCJ. Decizia nr. 6087/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6087
Dosar nr. 6028/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Braşov, prin încheierea de admitere în principiu din data de 16 ianuarie 2004 a constatat, potrivit art. 6735 şi art. 6736 C. proc. civ., că în timpul căsătoriei, reclamanta T.B.M. şi pârâtul K.G. au dobândit cu cote de contribuţie egale bunurile comune descrise în încheiere precum şi sumele de 29.000.000 lei, 230 dolari SUA şi 20 Euro.
A fost respinsă cererea reclamantei că o parte din bunurile mobile au calitatea de bunuri proprii precum şi cea referitoare la suma de 1.000.000 lei, pretins însuşită de pârât.
Totodată a fost respins şi capătul de cerere din acţiunea reconvenţională a pârâtului că o serie de bunuri mobile au caracter de bunuri proprii iar pentru restul bunurilor comune cota sa de contribuţie este de 100%.
Pârâtul K.G. a declarat apel împotriva acestei încheieri de admitere în principiu pe care a considerat-o nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 392/R din 28 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a constatat că s-a făcut o aplicare corectă a art. 30 C. fam. şi coroborând probele administrate cu data dobândirii bunurilor s-a constatat caracterul de bunuri comune ale acestora ceea ce exclude constatarea caracterului de bunuri proprii pretins de pârât în temeiul art. 31 C. fam.
S-a mai reţinut conduita procesuală oscilantă a pârâtului în susţinerea caracterului de bunuri comune dobândite cu contribuţia sa exclusivă şi calitatea de bunuri proprii.
A fost considerată prematură aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 6739 şi art. 67310 C. proc. civ. câtă vreme, potrivit art. 6738 C. proc. civ., instanţa are o menire limitată la stabilirea calităţii de proprietar, compunerea masei partajabile şi stabilirea cotelor de contribuţie ale părţilor.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurentul susţine că a dovedit cu înscrisuri datând din perioada noiembrie-decembrie 2001, anterior căsătoriei încheiate cu intimata-reclamantă, că a dobândit o serie de bunuri mobile cuprinse în cererea reconvenţională, care au calitatea de bunuri proprii şi în mod greşit instanţele au considerat că acestea au calitatea de bunuri comune.
De asemenea, pentru cealaltă categorie de bunuri comune achiziţionate în timpul căsătoriei, a dovedit că are o contribuţie exclusivă de 100% deoarece a vândut un imobil în anul 1995, a schimbat preţul obţinut în valută şi în martie 2002 a schimbat în lei suma de 12.000 dolari SUA cu care a cumpărat bunurile menţionate.
Şi aceste probe au fost interpretate eronat de instanţă care a considerat că nu a fost răsturnată prezumţia de comunitate.
Mai mult, instanţa de fond considerând că şi sumele de 29.000.000 lei, 230 dolari SUA şi 20 Euro au calitatea de bunuri comune săvârşeşte o gravă eroare, obligându-l să aducă la masa de partajat de două ori aceeaşi sumă.
Precizează că suma de 29.000.000 lei a rămas din darul de nuntă după scăderea cheltuielilor, or, cu această sumă nu se puteau cumpăra bunurile comune în valoare de 42.000.000 lei. Că este evidentă greşeala instanţei de fond când în componenţa masei partajabile include şi bunurile în natură şi darul de nuntă de 29.000.000 lei.
Recursul declarat este nefondat.
Art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzută de pct. 1 – 10 ale aceluiaşi articol.
Recurentul invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ. ce permit modificarea hotărârii judecătoreşti când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia" (pct. 8) sau „când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" (pct. 10).
Din prevederile legale enunţate, rezultă că recursul este o cale extraordinară de atac bazată numai pe motive de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
În concret, recurentul critică modul în care instanţa a apreciat probele care au condus-o la soluţia adoptată prin încheierea de admitere în principiu.
Instanţa de recurs nu este îndrituită să reaprecieze probele şi nici să verifice dacă instanţa de apel a săvârşit o „gravă eroare de fapt" în contextul în care art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Pe de altă parte, se constată că instanţele au analizat toate probele administrate, respectiv înscrisuri şi depoziţii de martori, le-a coroborat şi cu susţinerile părţilor, fără a omite să se pronunţe asupra vreunui mijloc de apărare sau dovezi administrate.
Faţă de cele de mai sus şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului K.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul K.G. împotriva deciziei nr. 392/R din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Obligă recurentul la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6136/2004. Civil. Stabilire paternitate.... | ICCJ. Decizia nr. 6003/2004. Civil → |
|---|
