ICCJ. Decizia nr. 6041/2004. Civil. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6041
Dosar nr. 1399/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 13 septembrie 2000 reclamanţii R.M., R.G. şi R.T. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi Ministerul de Interne pentru a fi obligaţi să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 420 mp situat în Bucureşti.
Motivând acţiunea, reclamanţii au arătat că terenul a fost expropriat de la antecesorul lor R.E. prin Decretul nr. 291/1985, fiind trecut la poziţia 28 din lista anexă la decret, iar lucrările de sistematizare a zonei, scop în care s-a făcut exproprierea, nu au mai fost executate, terenul fiind în prezent liber, iar pârâtul Ministerul de Interne a îngrădit circa 300 mp din teren, suprafaţă pe care o ocupă fără drept.
În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 6, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994, art. 481 C. civ. şi Decizia nr. VI/1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie.
Investit cu soluţionarea pricinii, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 623 din 24 septembrie 2001, prin care a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul revendicat, aşa cum este individualizat prin raportul de expertiză efectuat de N.I.
Prima instanţă a reţinut că din anul exproprierii (1985) a trecut o lungă perioadă de timp fără ca statul să fi dat terenului utilitate publică, că terenul este liber de orice construcţie, că suprafaţa de 289 mp este îngrădită de Circa de Poliţie 20 Bucureşti, că pârâţii nu au titlu al posesiunii lor, iar reclamanţii sunt singurii titulari ai dreptului de proprietate în calitate de moştenitori ai autorului lor R.E.
Prin Decizia civilă nr. 64 A din 8 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelurile declarate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Ministerul de Interne şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a respins ca nefondată acţiunea introdusă de reclamanţi.
Instanţa de apel a motivat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la obţinerea de despăgubiri pentru teren, întrucât acesta a intrat legal în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 291/1985 şi a fost dat în folosinţa unei instituţii publice (secţie de poliţie) în temeiul HG nr. 556/1990.
Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs reclamanţii R.M., R.G. şi R.T. solicitând casarea ei şi păstrarea sentinţei primei instanţe, invocând în acest scop motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţin că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale care au constituit temeiul de drept al acţiunii, neobservând că scopul exproprierii nu a fost realizat, iar terenul este liber de sarcini.
Recursul este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Instanţele au soluţionat acţiunea dedusă judecăţii aşa cum a fost calificată de reclamanţi, ca fiind o acţiune în retrocedare reglementată de art. 35 din Legea nr. 33/1994 dată în competenţa de primă instanţă a tribunalului potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, fără a verifica incidenţa în cauză a acestor prevederi legale şi, implicit, competenţa materială a tribunalului ca instanţă de fond şi, respectiv, a curţii de apel ca instanţă de apel.
Cu alte cuvinte, instanţele au admis că terenul a fost expropriat pe baza simplelor afirmaţii ale reclamanţilor, fără a cerceta realitatea regimului juridic al imobilului revendicat.
În recurs, s-a dispus ataşarea decretului de expropriere invocat de reclamanţi şi a anexelor acestuia.
Cu adresa nr. 15 C.A./1248 din 15 iulie 2004 Secretariatul General al Guvernului a trimis în copie Decretul nr. 291/1985 şi anexa nr.1 cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în municipiul Bucureşti se expropriază şi se trec în proprietatea statului.
Din examinarea înscrisurilor noi depuse în recurs în modul arătat (filele 22-32 dosar) rezultă că R.E., autorul reclamanţilor, nu figurează în lista proprietarilor expropriaţi.
În această situaţie, acţiunea civilă introdusă de reclamanţi nu poate fi calificată ca o acţiune în retrocedare având ca temei prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi competenţa de soluţionare specială reglementată prin art. 36 din aceeaşi lege, ci este o acţiune civilă aparţinând dreptului comun, introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, având ca obiect revendicarea unui imobil preluat de stat şi temei de drept al acţiunii se circumscrie în prevederile art. 480 şi urm. C. civ., a cărei competenţă de soluţionare aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află imobilul, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
În baza art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ. reprezintă motiv de casare situaţia în care hotărârile s-au dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, caz în care dosarul va fi trimis spre judecare instanţei judecătoreşti competente.
Pentru cele ce preced şi în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, hotărârile pronunţate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti ca, instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.T.M., R.G. şi R.T. împotriva deciziei nr. 64/A din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia menţionată, precum şi sentinţa nr. 623 din 24 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6003/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 592/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
