ICCJ. Decizia nr. 6110/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6110
Dosar nr. 2218/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă de reclamanţii B.T.G. şi B.L.M., înregistrată sub nr. 6254 din 26 iunie 2001 pe rolul Tribunalului Cluj, împotriva pârâţilor Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, în nume propriu şi ca reprezentant al Statului Român, C.G., C.V. şi SC C. SA prin lichidator SC A.T. P. SA Cluj Napoca, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate:
- preluarea fără titlu a apartamentului nr. 1 al imobilului situat în Cluj Napoca;
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului menţionat intervenit între SC C. SA, în calitate de vânzător şi C.G. şi C.V., în calitate de cumpărători.
De asemenea au solicitat obligarea pârâţilor să le recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului şi să se abţină de la tulburare, precum şi rectificarea C.F., restabilind situaţia anterioară preluării imobilului de către Statul Român.
În motivarea acţiunii lor reclamanţii au arătat că, după rămânerea în străinătate a reclamantului, prin Decizia nr. 200/1988, s-a preluat de către Statul Român, cota de ½ parte. În anul următor a plecat din ţară şi reclamanta, cota acesteia fiind de asemeni preluată de Statul Român, fiind despăgubită cu suma de 40.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 477 din 12 decembrie 2001, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.T.G. şi B.L.M.. Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974, în vigoare la data trecerii în proprietatea statului, deci cu titlu valabil.
Urmare rămânerii în străinătate a reclamantului după expirarea termenului vizei de şedere, prin Decizia nr. 200 din 6 iulie 1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Cluj, a trecut în proprietatea statului, fără plată, cota de ½ parte din imobilul situat în Cluj Napoca.
În anul 1989 a plecat din ţară şi reclamanta, fapt pentru care, prin Decizia nr. 26 din 30 ianuarie 1989 al aceluiaşi Comitet Executiv, a trecut în proprietatea statului şi cealaltă cotă de ½ din imobil, reclamanta încasând suma cuvenită pentru cota ei de proprietate, cu titlu de despăgubiri.
Ulterior, în temeiul Legii nr. 112/1995, reclamanţii au solicitat acordarea unor măsuri reparatorii, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 221 din 24 octombrie 1996, împotriva căreia aceştia nu au făcut plângere, potrivit actului normativ menţionat.
Reclamanţii s-au adresat instanţelor de judecată pentru constatarea caducităţii deciziilor nr. 200/1988 şi 26/1989, a procesului-verbal de preluare, precum şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, cererea acestora fiind respinsă prin hotărâre irevocabilă.
Respingând cererea principală, de constatare a preluării imobilului de către Statul Român fără titlu valabil, tribunalul a respins şi celelalte cereri, subsecvente celei principale, astfel încât a fost respinsă cererea reclamanţilor în totalitatea ei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanţii arată că sentinţa pronunţată nu a reţinut viciul ineficienţei deciziilor date ca efect al aplicării Decretului nr. 223/1974, ca urmare a necomunicării acestora şi a fost dată cu încălcarea esenţială a Legii nr. 112/1995 deoarece, atâta timp cât au formulat două acţiuni în justiţie privind imobilul, unul la Legea nr. 112/1995 şi cel de al doilea privind trecerea în proprietatea statului fără titlu valabil, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca nu putea, în accepţiunea acestora, să înstrăineze imobilul la 12 noiembrie 1996.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 49 pronunţată la 4 aprilie 2002, a admis apelul declarat de reclamanţii B.T.G. şi B.L.M., schimbând în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor şi pe cale de consecinţă a constatat:
- că imobilul situat în Cluj Napoca, a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil.
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30932 din 12 noiembrie 1996 încheiat între SC C. SA, în calitate de vânzător şi pârâţii C.G. şi C.V. în calitate de cumpărători. A obligat pârâţii să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului menţionat şi a dispus rectificarea C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare, prin reintabularea reclamanţilor în C.F. 55212 asupra imobilului descris sub nr.top. 2666/2, construcţie şi teren în suprafaţă de 303 mp.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut, în esenţă, următoarele:
- normele reglementate prin Decretul nr. 223/1974 au fost în totală contradicţie cu Constituţia adoptată în anul 1965, care garanta şi ocrotea dreptul de proprietate, cât şi cu dispoziţiile Decretului nr. 212 din 31 octombrie 1974, prin care s-a ratificat Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;
- trecerea în proprietatea statului a imobilelor persoanelor, cetăţeni români, care au părăsit fraudulos ţara ori au refuzat să se întoarcă la expirarea termenului stabilit a operat ca o sancţiune, reprezentând astfel o violare a principiilor şi drepturilor stabilite prin tratate şi convenţii internaţionale, ceea ce conduce la concluzia că deciziile nr. 200/1988 şi 26/1989 constituie un titlu nevalabil al statului;
- vânzarea imobilului era prohibită raportat la dispoziţiile HG nr. 11/1997 de completare a Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, stabilite prin HG nr. 20/1996.
- imobilul în litigiu a fost preluat fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, ceea ce echivalează, în înţelesul actualei reglementări a Legii nr. 10/2001, art. 2, lit. g), cu o preluare abuzivă, raportat la art. 9 din aceeaşi lege motiv pentru care, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar contractelor de vânzare-cumpărare la care se referă acest text de lege le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind nulitatea actelor juridice.
Contra acestei decizii au declarat recurs pârâţii C.G. şi C.V., precum şi Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate, prevăzute de art. 304, pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru cele ce succed.
Instanţa de apel în mod greşit a statuat faptul că actul normativ în baza căruia s-au emis cele două decizii, respectiv 200/1988 şi 26/1989, a fost neconstituţional. Controlul pe care instanţa îl poate exercita asupra valabilităţii sau nevalabilităţii priveşte actul administrativ emis şi nu actul normativ, Decretul nr. 223/1974, în baza căruia s-au emis deciziile.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat că „instanţele judecătoreşti nu sunt chemate să efectueze un control de neconstituţionalitate a legilor sub imperiul cărora anumite bunuri au intrat în proprietatea statului, ci doar să stabilească valabilitatea titlurilor juridice care, în perioada 1945 – 1989, au stat la baza transferului de proprietate" [Decizia nr. 264 din 19 decembrie 2000 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, alin. (1) din Legea nr. 213/1998].
În considerentele deciziei recurate, instanţa de apel, fără a avea un temei legal, se pronunţă supra legem. Atâta timp cât art. 2 din Decretul nr. 223/1974 nu instituie măsura trecerii în proprietatea statului ca o confiscare, nu poate fi considerată această preluare ca o sancţiune aplicată persoanelor, cetăţeni români, care au părăsit în mod fraudulos ţara sau au refuzat să se întoarcă la expirarea termenului stabilit.
Curtea de Apel Cluj nu a primit sau a ignorat o excepţie dirimantă invocată de pârâţi, fără a se pronunţa asupra ei, şi anume autoritatea de lucru judecat, deşi aceştia au făcut dovada existenţei unei hotărâri irevocabile, sentinţa civilă nr. 4303/1998 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca, prin care s-a respins petitul privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Este lucru judecat (art. 1201 C. civ.) atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Reclamanţii au cunoscut de altfel efectele şi consecinţele Decretului nr. 223/1974, şi-au asumat în mod voluntar acest risc, ba mai mult B.L.M. a primit şi despăgubiri, achiesând şi consfinţind astfel valabilitatea titlului de preluare chiar prin semnarea procesului verbal de predare a imobilului.
Faţă de cele ce preced, recursurile se privesc ca fondate urmând a fi admise ca atare şi, potrivit prevederilor art. 312, pct. 1 şi 2 C. proc. civ., hotărârea recurată va fi casată, se va respinge apelul declarat de reclamanţii B.T.G. şi B.L.M. împotriva deciziei civile nr. 477 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Cluj, care se va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi pârâţii C.G. şi C.V. împotriva deciziei nr. 49 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi respinge apelul declarat de reclamanţii B.T.G. şi B.L.M. împotriva sentinţei nr. 477 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Cluj, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6091/2004. Civil. Suspendare executare (O.P.).... | ICCJ. Decizia nr. 6088/2004. Civil → |
|---|
