ICCJ. Decizia nr. 6134/2004. Civil. Obligatia de a face - perfectare act vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6134
Dosar nr. 7331/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2003, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtele B.N.R. şi B.N.R., sucursala Iaşi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul ocupat de reclamantă în calitate de chiriaş, cu plata preţului ce se va stabili în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992.
Fiind astfel investită, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 8728 din 8 septembrie 2003, a admis acţiunea şi le-a obligat pe pârâte să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 1 situat în Iaşi, la preţul ce urmează a fi stabilit potrivit dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că reclamanta îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990 şi ale art. 7 din Legea nr. 85/1992 pentru a cumpăra apartamentul în discuţie, având, pe de o parte, calitatea de chiriaş, iar pe de altă parte, locuinţa este construită din fondurile statului şi face parte din fondul locativ de stat.
Instanţa a mai reţinut că în speţă sunt îndeplinite şi cerinţele art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 care stabilesc că evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1990 se va face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.
Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 101 din 26 mai 1998 privind Statutul B.N.R. , capitalul acesteia aparţine statului, aşa încât, aceasta este o unitate bugetară de stat şi îi sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 privind evaluarea şi vânzarea locuinţelor.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 114 din 2 decembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile pârâtelor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâtele B.N.R. şi sucursala Iaşi a B.N.R., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele susţin că în mod greşit s-a apreciat că imobilul în litigiu este construit din fondurile statului şi că nu trebuie reevaluat potrivit Normelor nr. 71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice.
Art. 2 alin. (2) lit. f) din aceste norme reglementează regimul clădirilor de locuit sau a locuinţelor de serviciu construite din fondurile statului, însă apartamentul în discuţie a fost construit din fondurile băncii, fonduri de care poate dispune numai B.N.R. în baza art. 58 raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 101/1998.
Se mai arată că hotărârile pronunţate în cauză pun B.N.R. în situaţia de a înregistra în evidenţele sale o pierdere în raport de valoarea actuală de circulaţie a apartamentului şi cea care ar fi stabilită potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992.
Recursurile sunt nefondate.
Criticile formulate de cele două recurente-pârâte vizând determinarea preţului apartamentului în litigiu prin aplicarea greşită a prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992 întrucât preţul trebuie stabilit în raport de valoarea actuală de circulaţie a apartamentului nu pot fi primite, deoarece art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 prevede în mod expres că locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale acestui act normativ.
Susţinerea recurentelor că acest text de lege nu le-ar fi aplicabil, nu pot fi primite „deoarece fondurile B.N.R. sunt asigurate de Statul Român, chiar dacă numai aceasta poate beneficia de ele".
Drept urmare, locuinţele construite din fondurile B.N.R. intră în categoria celor construite din „fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat" conform textului de le menţionat.
Pe de altă parte, prin art. 1 din Normele nr. 71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice s-a stabilit că, prin operaţiunea de reevaluare, se urmăreşte actualizarea valorii mijloacelor fixe aflate în patrimoniul agenţilor economici cu capital de stat în funcţie de preţurile negociate cu agenţii economici în baza prevederilor HG nr. 776/1991.
Aşa cum în mod just au reţinut şi instanţele, în Capitolul III alineatul penultim din Normele nr. 71906 din 29 mai 1992, se stipulează că nu se reevaluează clădirile de locuit construite din fondurile statului care intră sub incidenţa Decretului-legea nr. 61/1990 şi sunt supuse vânzării către populaţie.
Împrejurarea că pârâtele au procedat la reevaluarea imobilului supus vânzării în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 nu poate determina stabilirea preţului în baza altor criterii decât cele stipulate în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.
Ca atare, constatând că instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a dispus obligarea pârâtelor de a vinde reclamantei chiriaşe locuinţa la preţul stabilit de Decretul-lege nr. 61/1990 şi de Legea nr. 85/1992, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse în consecinţă conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Întrucât cererile de recurs cuprind menţiunile cerute de art. 3021 C. proc. civ., Curtea a respins excepţia nulităţii recursurilor invocată de reclamantă prin avocat.
Este de menţionat că între reclamantă şi pârâta B.N.R. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7191 din 12 august 2004 al B.N.P S.B. privind apartamentul în litigiu.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele B.N.R. şi sucursala Iaşi a B.N.R. împotriva deciziei civile nr. 114 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentele-pârâte la 2.580.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă F.M. reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6198/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6136/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
