ICCJ. Decizia nr. 6259/2004. Civil. Constatare simulatie înscriere CF. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6259
Dosar nr.21602/2004
Şedinţa publică din 11 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la 23 septembrie 2003 reclamanţii C.V. şi C.M. au chemat în judecată pe pârâţii C.O.A., C.F. şi C.V., cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4698 din 13 decembrie 1996, este simulat, atât în ce priveşte beneficiarul cât şi cu privire la natura sa juridică, fiind, în realitate, o donaţie încheiată între reclamant în calitate de donator şi pârâtul C.O.A., în calitate de donator, prin persoane interpuse, respectiv soţii pârâţi C.F. şi C.V.
Au mai solicitat prin aceeaşi acţiune, să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcţiilor, casă cu parter, etaj şi garaj cu beci la subsol, edificate pe parcela topo nr.1231/41 din C.F. 5693 Vama, a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 852 mp teren, identic cu parcelele topo 1231/41 clădire şi 1232/55 fânaţ, pentru pârâţii C.F. şi V. şi să se dispună înscrierea acestui drept pentru reclamanţi ca bun comun în devălmăşie, atât asupra terenului cât şi asupra construcţiilor menţionate.
În motivarea acţiunii lor, reclamanţii arată că în fapt, primul pârât este fratele său, respectiv al reclamantului C.V., iar ultimii doi pârâţi, sunt fiul şi, respectiv, nora acestuia.
Întrucât primul pârât este fratele său cel mare şi cu care reclamantul arată că s-a înţeles cel mai bine, în anul 1995, i-a propus să-şi construiască o casă în comuna natală, Vama, în care să locuiască împreună cu soţia sa, atunci când se vor afla la pensie. Cu această ocazie, i-a spus că-i donează o suprafaţă de teren din grădina sa, mai ales şi pentru faptul că nu primise nimic din averea părinţilor lor.
Tot reclamantul arată că la acea vreme locuia şi făcea serviciu în municipiul Brăila, astfel că de comun acord cu soţia sa, reclamanta C.M., a acceptat propunerea fratelui său, C.O.A., care, de altfel s-a şi materializat prin convenţia intitulată „pact de donaţie", din 2 august 1995 şi prin care i-a fost donată suprafaţa de 852 mp teren identic cu parcelele topo nr.1231/41 şi 1232/1955, ambele înscrise în C.F. nr. 5698 a comunei Vama.
Prin acest act de donaţie, contrasemnat de primarul comunei Vama, purtând, totodată, şi parafa Primăriei, se mai menţionează că scopul donaţiei făcute reclamanţilor este ca aceştia să-şi construiască o casă pe acest teren, pentru a avea unde să se retragă după pensionare.
Reclamanţii mai arată că, datorită faptului că personal nu se puteau ocupa de construcţia acestei case, datorită distanţei, locuind la Brăila şi având şi o muncă de răspundere, a convenit cu nepotul său şi soţia acestuia, care-i sunt şi fini de cununie, să se ocupe ei de obţinerea autorizaţiilor necesare şi, efectiv, de construcţie, bineînţeles, pe cheltuiala lor, a reclamanţilor, pentru aceasta dându-le acestor doi pârâţi un autoturism nou. După ce prin pârâtul C.O. a delimitat hotarul terenului pe care i-l donase, reclamantul s-a prezentat la notarul public şi pentru ca pârâţii F. şi V.C. să poată obţine autorizaţie de construcţia casei, la data de 13 decembrie 1996, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a aceleiaşi suprafeţe de teren, de 852 mp, pe numele lor, contra sumei de 500.000 lei.
În acelaşi timp şi având în încredere totală în pârâţii F. şi V.C., au convenit cu aceştia, ca după ce construcţia va fi terminată şi se vor muta în ea, după pensionare, să procedeze la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, care să stabilească situaţia de fapt a imobilelor.
Pe baza proiectului pe care l-a pus la dispoziţia celor doi pârâţi, cât şi a sumelor de bani avansate, construcţia a fost terminată în anul 1998, când reclamanţii arată că au sfinţit-o şi s-au mutat în aceasta.
Cu privire la materialele necesare acestei construcţii, reclamanţii arată că pentru procurarea tablei zincate, folosite la acoperişul casei, i-au trimis bani pârâtului C.O. care a şi cumpărat tabla necesară, iar factura şi chitanţa, pentru aceasta, au fost emise pe numele acestuia.
Cea mai mare parte din materialul lemnos folosit la construcţie, a fost exploatată de pe terenul de pădure despre care reclamanţii arată că le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, ca moştenitori ai tatălui lor C.G. De asemenea, toate obiectele sanitare şi instalaţiile aferente au fost procurate de către ei reclamanţii şi transportate în comuna Vama, la locul construcţiei.
Contractul de furnizare a energiei electrice a fost încheiat de către reclamant pe numele său, cu regia de specialitate, iar de la terminarea construcţiei figurează înscris în registrul agricol de la Primăria Vama, atât cu terenul, cât şi cu construcţiile, pentru acestea achitând impozitele aferente.
Începând din anul 1998, de când imobilul este casă de locuit pentru reclamanţi, aceştia arată că au mai construit la parterul casei o terasă, o alta, cu balcon, la etaj, au montat instalaţia de încălzire centrală şi, de asemenea, au construit un garaj, cu beci la subsol.
Între timp, pârâta C.V. a plecat un contract de muncă în Israel şi pentru că a făcut-o fără acceptul soţului, relaţiile dintre aceştia au devenit tensionate, astfel că la ultima ei venire în ţară, au constatat refuzul acesteia de a se prezenta la notarul public pentru perfectarea contractului, aşa cum se înţelesese anterior, motiv pentru care a trebuit să se promoveze prezenta acţiune.
Tot atunci, pârâta C.V. a introdus acţiune de divorţ împotriva soţului ei F.C.
Prin sentinţa civilă nr. 652 din 7 mai 2004 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, fiind transferat reclamanţilor şi dispunându-se înscrierea în C.F.
În esenţă, s-a reţinut că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate, întrucât le-au finanţat în întregime, din anul 1998, locuiesc în casa respectivă, exercitând toate prerogativele de proprietari, fiind trecuţi în registrul agricol, cu aceste bunuri şi plătind anual impozitele aferente. Au încheiat, în num propriu, contract pentru furnizarea energiei electrice, pentru cablu TV şi au construit terase, garaj, beci, încălzire centrală, sistem de alarmă şi garduri împrejmuitoare, toate acestea în timp ce pârâta V.C. era prezentă în comună, în Israel plecând abia în anul 2001.
Astfel, instanţa nu a reţinut afirmaţia acesteia că reclamanţii s-au mutat în casă fără aprobarea ei şi că au construit acele terase, garaj, cu beci şi garduri împrejmuitoare, la fel, fără aprobarea ei. Dacă ar fi fost aşa, pârâta nu avea decât să-i oprească, eventual, printr-o ordonanţă preşedinţială prin care să fi solicitat şi evacuarea acestora din imobil. Nu a procedat astfel, dovadă că a acceptat tacit, cum era şi normal, înţelegerea iniţială.
La fel, instanţa nu a reţinut nici afirmaţia pârâtei, precum că din Israel a trimis, diferite sume de bani, pentru a fi remise reclamanţilor în contul unor împrumuturi contractate de la aceştia. Nu a făcut şi nu a produs în acest sens, nici o dovadă.
Din anul 1998, când s-a finalizat construcţia şi când s-au mutat reclamanţii şi până în anul 2001 când pârâta a plecat în Israel, aceasta ar fi avut tot timpul şi posibilităţile legale de a-şi fi exercitat orice drept asupra imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.V., arătând că prima instanţă a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, fără a face referire la actul secret, că acţiunea era inadmisibilă, fiind o acţiune în realizare; că, în fapt, construcţiile au fost edificate de apelantă şi soţul său C.F.; mai arată că banii expediaţi de reclamant, reprezintă, în fapt, un împrumut, pe care l-a restituit după ce a plecat din ţară, banii fiind încasaţi de pârâtul C.F. şi mama sa C.S.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.V. împotriva sentinţei nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
S-a motivat că examinându-se actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, s-a constatat că apelul este nefondat.
Astfel, la 2 august 1995, pârâtul C.O. a încheiat cu reclamantul C.V. un înscris sub semnătură privată, care poartă parafa şi semnătura primarului comunei Vama, prin care pârâtul donează reclamantului suprafaţa de 852 mp, terenul fiind moştenire după C.G.
Ulterior, la 13 decembrie 1996, acelaşi pârât a vândut acelaşi teren, fiului său C.F.
Or, voinţa reală a părţilor, confirmată de toţi participanţii la aceste operaţiuni a fost ca pârâtul O. să-l gratifice pe fratele său V. cu acest teren, pe care acesta din urmă să-şi construiască ulterior casa, vânzarea către Florin fiind făcută doar pentru ca acesta din urmă să se ocupe de formalităţile necesare începerii construcţiei şi, ulterior, de edificarea imobilului.
Faptul că imobilul s a fost construit pentru reclamanţi este dovedit şi de mutarea acestora în casă, imediat după construire, fără ca apelanta să facă dovada că s-a opus pe parcursul celor 3 ani care s-au scurs de la terminarea construcţiei (1998) şi până la plecarea în Israel.
Această prezumţie de proprietate a reclamanţilor este întărită şi de situaţia că aceştia, începând cu anul 1998, au achitat impozitul aferent pentru casă şi teren şi au înscris aceste imobile în evidenţele Primăriei Vama.
În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a constatat că vânzarea efectuată de către pârâtul C.F. este simulată sub aspectul naturii actului juridic fiind, în fapt, o donaţie şi sub aspectul identităţii beneficiarului actului gratuit.
Chiar dacă actul secret (donaţia contrasemnată prin înscris sub semnătură privată) nu îndeplinea, la data întocmirii, condiţia formei autentice, instanţa constată că acest act constituie un început de dovadă scrisă, care, coroborat cu recunoaşterea donatorului, care acelaşi efect ca actul autentic.
Susţinerea apelantei cum că reclamanţii puteau uza de o acţiune în realizarea dreptului, este neîntemeiată, atâta timp cât aceştia aveau posesia bunului, dar nu le era recunoscută proprietatea.
De asemenea, nu s-a produs nici o dovadă din care să rezulte că banii primiţi de apelantă şi soţul său F. de la reclamanţi ar reprezenta, în fapt, un împrumut, care ar fi fost restituit după plecarea apelantei în Israel.
În acelaşi timp, însă, în situaţia în care reclamanta consideră că nu a fost retribuită corespunzător pentru contribuţia sa la edificarea construcţiei are posibilitatea de a-şi valorifica creanţa într-o acţiune separată.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri pârâta C.V. şi reclamantul V.C.
În recursul său, pârâta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi pe fond, desfiinţarea ca netemeinice şi nelegale a hotărârilor pronunţate în cauză şi respingerea acţiunii reclamantului C.V.
În subsidiar, pârâta-recurentă a solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor pronunţate pentru ca acţiunea reclamantului să fie judecată ca o acţiune în „realizare" şi nu ca o acţiune în constatare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-apelantă a arătat că, în mod greşit, instanţele anterioare au considerat acţiunea reclamantului ca o „acţiune în constatare", în temeiul art. 111 C. proc. civ., cu toate că petitul 1 şi 3 ale acţiunii sunt categoric, cereri în realizarea unui drept. Că în aceste condiţii, în lipsa unei precizări a acţiunii, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă, existând calea acţiunii în realizarea dreptului.
Acţiunea prin care se solicită „constatarea unei simulaţii cu interpunere de persoane şi natură diferită" a actului simulat faţă de cel secret, nu poate fi caracterizată ca o acţiune în constatare, în temeiul art. 11 C. proc. civ., deoarece prin admiterea acţiunii se schimbă o situaţie juridică, consecinţă ce caracterizează acţiunea în realizarea unui drept.
Apoi, în mod greşit au stabilit ambele instanţe, că actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4698/1996 cu cumpărătorii C.F. şi C.V. este „simulat", sub aspectul naturii juridice în act de donaţie şi sub aspectul identităţii beneficiarului actului gratuit, acesta fiind reclamantul L.C.
S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 813 C. civ., contractul de donaţie nu poate produce efecte decât dacă este încheiat în formă autentică, chiar dacă este vorba de un act secret.
Cerinţa formei autentice este prevăzută imperativ, ad validitatem, astfel că dovada existenţei unei donaţii nu poate fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă. Aceasta face ca lipsa contraînscrisului să conducă, în mod indubitabil, la concluzia inexistenţei donaţiei şi nu la existenţa unei donaţii deghizate.
Actul de vânzare-cumpărare din speţă nu este simulat, inexistent, ci este un act perfect valabil, din punct de vedere juridic, impunându-se a fi menţinut în această formă.
Tot greşit, instanţa de apel a menţinut şi admiterea petitului 2 al acţiunii, constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiilor edificate pe parcela de teren proprietatea comună a recurentei şi a pârâtului C.F.
Hotărârile nu specifică modurile de dobândire de către reclamanţi a proprietăţii susţinându-se existenţa uni prezumţii de proprietate, în favoarea reclamanţilor, pornind de la simpla posedare a imobilelor deşi, astfel, se încalcă flagrant, prezumţiile legale prevăzute de art. 32 C. fam. şi art. 492 C. civ. Se face abstracţie de faptul că posedarea unui bun nu presupune în mod legal şi dreptul de proprietate asupra acestuia.
Reclamantul C.V. a criticat Decizia pentru că respingând apelul declarat de pârâta V.C., instanţa n-a obligat-o pe aceasta, la cele 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Examinând recursurile declarate, în raport de criticile formulate şi de probele şi actele existente în dosarul cauzei, Curtea constată că numai recursul declarat de pârâta V.C. este întemeiat, recursul declarat de reclamantul C.V. neputând să fie primit, fiind nefondat.
Recursul pârâtei C.V. este, într-adevăr, întemeiat, acţiunea în constatare introdusă de reclamanţi neputând fi admisă, atâta timp cât aceştia aveau la îndemână o acţiune în realizarea dreptului. Prin acţiunea introdusă, aşa cum a fost formulată, nu se confirmă sau infirmă o situaţie juridică existentă, ci se schimbă, se creează o situaţie juridică nouă, lucru posibil a se realiza doar pe calea acţiunii în realizare.
Instanţele au greşit atunci când au stabilit că actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4698/1996 cu cumpărătorii C.F. şi C.V. este simulat, sub aspectul naturii juridice în act de donaţie şi sub aspectul identităţii beneficiarului actului gratuit. În speţă, nu este vorba de nici un fel de act gratuit, neexistând un act legal de donaţie. Lipsa unui act de donaţie valabil făcut exclude existenţa vreunei simulaţii dovedind legalitatea şi realitatea actului de vânzare-cumpărare din cauză, dovedit cu probe pertinente şi concludente.
Soluţia instanţelor de fond şi apel este rezultatul cooperării, cu rea credinţă, dintre reclamanţi cu primii doi pârâţi, pentru lipsirea recurentei-pârâte C.V., de dreptul real de proprietate avut asupra imobilului din litigiu. Ea duce la sustragerea, în mod abuziv, a construcţiei în litigiu, din masa de partajat a bunurilor comune dobândite de recurentă cu fostul său soţ C.F.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de recurenta-pârâtă C.V. împotriva deciziei nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, ca fondat şi să-l admită, ca atare, schimbând-o în tot, admiţând apelul declarat de aceasta împotriva sentinţei nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi respingând acţiunea introdusă de reclamanţii C.V. şi C.M. împotriva pârâţilor C.O., C.F. şi C.V., ca nefondată.
Faţă de modul de soluţionare a recursului declarat de pârâta V.C., urmează a se vedea că recursul reclamantului C.V. este nefondat şi că el va trebui respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.V. împotriva deciziei nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, pe care o schimbă în tot admiţând apelul declarat de aceasta în contra sentinţei nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi respinge acţiunea introdusă de reclamanţii C.V. şi C.M. împotriva pârâţilor C.O., C.F. şi C.V., ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6292/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6191/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
