ICCJ. Decizia nr. 6295/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiune înregistrată la Judecătoria Onești reclamanții C.A. și C.E. au chemat în judecată pârâta SC I. SA Bacău pentru partajarea unei mori și a terenului aferent situate în comuna Cărunți județul Bacău, prin atribuirea acestora către reclamanți.
Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr. 5646 din 21 septembrie 1993 a admis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune asupra morii și a anexelor care au fost atribuite în natură reclamanților cu obligarea acestora la plata unei sulte de 921.171 lei către pârâtă.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Tribunalul Bacău prin decizia civilă nr. 1229/1995, după strămutarea cauzei de la Tribunalul Bacău de către Curtea Supremă de Justiție.
Ambele hotărâri au fost recurate de părătă. Prin decizia civilă nr. 1301 din 17 iunie 1996 Curtea de Apel Ploiești s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Buzău pentru a se stabili titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află moara.
în fața instanței de trimitere pârâta a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata beneficiului nerealizat de pârâtă în perioada 1993-1995 din cauza reclamanților care au deposedat-o de moară prin violență.
Reclamanții și-au completat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la restituirea cantității de 1.325.114 kg. grâu sau c/v acesteia reprezentând uiumul predat în plus pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 2695 din 11 aprilie 1999 Judecătoria Buzău a respins acțiunea reclamanților și a anulat ca netimbrate cererea completatoare și cererea reconvențională.
Apelul declarat de reclamanți a fost admis de Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr. 1122 din 19 iulie 1999, a fost schimbată sentința, constatându-se competența tribunalului ca primă instanță, în raport de valoarea obiectului cauzei.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 242 din 24 noiembrie 1999 a admis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune, întregul imobil fiind atribuit reclamanților cu plata unei sulte de 528.434.313 către pârâtă.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 500.000.000 lei către reclamanți reprezentând echivalentul uiumului datorat reclamanților.
împotriva sentinței a declarat apel pârâta. Prin decizia civilă nr. 65 din 22 iunie 2000 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii ca pretins a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii uiumului către reclamanți.
Recursul declarat de reclamanți a fost respins prin decizia civilă nr. 2864 din 5 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins ca nemotivat și recursul formulat de pârâtă.
Considerând că instanțele nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata echivalentului uiumului reclamanții au reiterat această cerere.
Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 1105 din 13 decembrie 2002 a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, excepție invocată de reclamantul C.A. declinându-și competența în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială.
Secția comercială și de contencios administrativ a acestui tribunal, prin încheierea din 26 martie 2003 a scos cauza de pe rol și a trimis-o secției civile spre soluționare, care prin sentința civilă nr. 219 din 21 aprilie 2003 a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 169 din 25 august 2003 a respins ca nefondat acest apel reținând, în esență, că instanțele care au soluționat cauza în ciclurile procesuale anterioare s-au pronunțat irevocabil asupra capătului de cerere privind restituirea uiumului.
Reclamantul a formulat recurs împotriva deciziei nr. 169 din 25 august 2003.
Recursul este nemotivat.
Curtea nu va mai analiza acest aspect deoarece recurentul reclamant a declarat în ședința de la data de 12 noiembrie 2004 că renunță la judecarea recursului.
Ca atare, în temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea la judecarea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6343/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6287/2004. Civil → |
|---|
