ICCJ. Decizia nr. 6442/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6442
Dosar nr. 9046/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea din 17 mai 2001 întocmită de numiţii G.G. şi G.E. în temeiul Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei municipiului Slobozia s-au solicitat următoarele măsuri reparatorii pentru imobilul din Slobozia, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 256/1985: restituirea, în natură, a terenului de 869 mp care este liber şi neocupat de construcţii; despăgubiri în echivalent pentru construcţia ce a existat pe acest teren şi care a fost demolată.
Prin dispoziţia nr. 357 din 7 martie 2002 Primarul municipiului Slobozia a respins solicitarea formulată pe cale de notificare cu motivarea că pe terenul expropriat s-a realizat investiţia „Parcul de Est al municipiului Slobozia" şi că notificanţii au primit despăgubiri pentru întregul imobil (construcţii şi terenul aferent).
La data de 30 aprilie 2002 G.G. şi G.E. au contestat în justiţie dispoziţia dată de Primarul municipiului Slobozia solicitând anularea acesteia, restituirea în natură a terenului şi despăgubiri pentru construcţia demolată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul expropriat a fost coproprietatea defunctului G.I. şi a reclamantului G.G., solicitarea adresată Primăriei Slobozia fiind efectuată de G.G. în nume personal, cât şi în calitate de fiu al defunctului G.I., iar reclamanta G.E. în calitate de soţie supravieţuitoare a acestuia din urmă. Este adevărat că la data exproprierii reclamantul a primit suma de 21.000 lei, iar defunctul său tată suma de 79.000 lei cu titlu de despăgubiri, dar bunul expropriat a fost subevaluat. Referitor la suprafaţa de teren expropriată, aceasta a fost de 947 mp şi s-au acordat despăgubiri doar pentru 869 mp, iar pentru diferenţa de 78 mp nu s-au primit nici un fel de despăgubiri.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 21/F din 14 ianuarie 2003, a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, până la concurenţa echivalentului în lei al sumei de 2340 dolari SUA din ziua acordării, pentru suprafaţa de 78 mp preluată abuziv de stat.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanţii G.G. şi G.E. a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, care, prin Decizia nr. 258 din 23 februarie 2004, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe în sensul că a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital până la concurenţa sumei de 1.355.614.085 lei.
Prin aceeaşi decizie au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Ialomiţa.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut şi motivat că imobilul în litigiu, situat în Slobozia, a fost expropriat prin Decretul nr. 256/1985, reclamantul G.G. primind, la data exproprierii suma de 21.000 lei cu titlu de despăgubiri, iar autorul său suma de 79.342 lei cu acelaşi titlu. Din expertiza tehnică efectuată în apel, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001, curtea a reţinut că diferenţa dintre valoarea actuală a construcţiei şi valoarea actualizată a sumei încasată cu titlu de despăgubiri este de 540.727.000 lei, iar pentru terenul în suprafaţă de 869 mp această diferenţă este de 814.887.085 lei.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P. Ialomiţa în numele şi pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în motivarea căruia a susţinut că expertiza nu a făcut evaluarea terenului în modul prevăzut art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 şi în acord cu jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti, cuantumul despăgubirii trebuia să fie echitabil atât pentru reclamanţi cât şi pentru Statul Român şi să reprezinte valoarea reală a imobilului.
Recursul nu este fondat.
În scopul soluţionării celor două cereri de apel, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 26 mai 2003 (fila 24), a dispus administrarea unei expertize tehnice imobiliare având ca obiective a se stabili dacă există diferenţe între valorile actuale ale terenului şi construcţiei (demolată) şi valorile actualizate ale sumelor încasate de reclamanţi şi de antecesorul lor cu titlu de despăgubiri.
Raportul de expertiză tehnică imobiliară s-a depus la data de 26 septembrie 2003, iar instanţa, în şedinţa din 29 septembrie 2003 (fila 48), a comunicat copii ale raportului părţilor în cauză, inclusiv recurentei. În şedinţa de judecată următoare, din data de 24 noiembrie 2003 (încheierea de la fila 95 apel), instanţa a dispus completarea raportului de expertiză, pentru ca expertul să răspundă şi la cel de-al doilea obiectiv fixat, iar reprezentantul pârâtei - recurente a declarat că nu are obiecţiuni la raportul de expertiză şi nu se opune completării acestuia.
Completarea raportului de expertiză s-a depus la data de 8 ianuarie 2004, iar în şedinţa din 12 ianuarie 2004 (încheierea de la fila 61), instanţa a comunicat un exemplar al raportului de expertiză, astfel completat, reprezentantului recurentei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia, scop în care judecata s-a amânat la 23 februarie 2004. La termenul sorocit, reprezentantul recurentul a lipsit, situaţie în care instanţa a soluţionat apelurile în temeiul probelor administrate.
Cum criticile formulate în recursul de faţă se referă la modalitatea în care expertul a evaluat terenul expropriat şi întrucât la instanţa unde s-a administrat proba criticată, pârâta-recurentă a declarat că nu are obiecţiuni de formulat cu referire la evaluarea efectuată de expert, se constată că recursul nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, pct. 1-9 C. proc. civ., situaţie în care va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 258 din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6597/2004. Civil. Anulare contract ipoteca.... | ICCJ. Decizia nr. 635/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
