ICCJ. Decizia nr. 6443/2004. Civil. Conflict negativ de competenta. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6443
Dosar nr. 9174/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 aprilie 2003, reclamanţii R.D., A.D., A.M., I.A. şi S.I. au chemat în judecată pe pârâţii S.H.M.A., A.C. şi SC N.C. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3851 din 20 august 2002 de Biroul Notarului Public M.E. privind imobilul situat în Bucureşti, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentinţa civilă nr. 4201 din 24 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului II Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtele S.H.M.A. şi A.C. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivarea acestei hotărâri instanţa de fond a statuat că „normele de procedură civilă au în vedere, la stabilirea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti criteriul valorii obiectului litigiului, fără însă a reglementa regulile în funcţie de care cererile pot fi clasificate în evaluabile sau neevaluabile în bani" şi această împrejurare „nu presupune că pentru determinarea competenţei trebuie să se recurgă la dispoziţiile legale speciale edictate în materia taxelor de timbru şi implicit acţiunea în constatarea nulităţii unui act juridic să fie edificată ca fiind neevaluabilă" în bani.
Având în vedere şi clauzele contractului a cărui desfiinţare se cere, instanţa a reţinut că valoarea obiectului litigiului este de 5.014.920.564 lei (preţul vânzării imobilului) aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
După declinare, procesul a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti sub nr. 3566/2003.
Din oficiu, tribunalul a invocat excepţia necompetenţei materiale şi prin sentinţa civilă nr. 759 din 19 decembrie 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului II Bucureşti ca instanţă de fond.
Totodată a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3851 din 20 august 2002, or, aceasta este o acţiune personală neevaluabilă în bani şi conform art. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în fond a cauzei aparţine judecătoriei.
Primind dosarul pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa nr. 10 din 3 martie 2004 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului II Bucureşti.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a stabilit că obiectul acţiunii reclamanţilor este neevaluabil în bani aşa încât devin incidente dispoziţiile art. 1 C. proc. civ. şi ca urmare competenţa de soluţionare în fond a cauzei aparţine judecătoriei.
Totodată, se menţionează că reclamanţii, nu au solicitat prin acţiune şi repunerea în situaţia anterioară încheierii actului, aceasta fiind singura ipoteză, în care competenţa s-ar fi putut stabili în raport de valoarea imobilului vândut.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamantele S.H.M.A. şi A.C. invocând motivul la care se referă art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentele susţin că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit legea când a stabilit că obiectul acţiunii nu este evaluabil în bani.
Se menţionează că „repunerea în situaţia anterioară" încheierii unui act juridic este un efect implicit al constatării nulităţii, indiferent dacă este sau nu solicitată ca atare prin acţiune. Or, din acest punct de vedere obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani şi drept consecinţă competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., aşa cum, în mod corect, a stabilit judecătoria prin hotărârea de declinare a competenţei.
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată, intimaţii-reclamanţi au cerut doar constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3851 din 20 august 2002 privind imobilul situat în Bucureşti, fără a solicita şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului juridic.
Desigur că efectul principal al constatării nulităţii absolute al unei convenţii este repunerea părţilor în situaţia anterioară, dar această cerere trebuie să se continue ca un capăt de acţiune distinct.
În cauza de faţă, reclamanţii ocupă imobilul în litigiu în calitate de chiriaşi şi se află în posesia şi folosinţa bunului, care, deşi a fost vândut, nu a fost predat cumpărătorului.
Mai mult, reclamanţii au calitatea de terţi faţă de contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâţi şi a cărui desfiinţare au solicitat-o.
Din această perspectivă, pentru reclamanţi, nu prezenta interes să ceară repunerea părţilor în situaţia anterioară, câtă vreme „restituirea prestaţiilor" poate avea loc numai între părţile care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv între pârâţi.
Aşa fiind, în mod judicios, instanţa de apel a reţinut că obiectul acţiunii este neevaluabil în bani şi a stabilit, potrivit art. 1 C. proc. civ., că procesul revine spre competenta soluţionare judecătoriei, ca instanţă de fond.
Drept urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S.H.M.A. şi A.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele S.H.M.A. şi A.C. împotriva sentinţei civile nr. 10 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6439/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6446/2004. Civil → |
---|