ICCJ. Decizia nr. 6529/2004. Civil. Granituire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6529
Dosar nr. 8764/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 octombrie 2002 pe rolul Judecătoriei Arad reclamanţii F.V. şi F.A. au chemat în judecată pe pârâta M.E. pentru stabilirea liniei despărţitoare dintre imobilele situate în F. nr. 454 comuna Fântânele judeţul Arad (C.F. nr. 903 nr. top 198-200/b) proprietatea reclamanţilor şi, respectiv, în F. nr. 453 comuna Fântânele (C.F. nr. 927 nr. top 198 – 200/a) proprietatea pârâtei).
Judecătoria Arad prin sentinţa civilă nr. 1524 din 31 martie 2003 a admis acţiunea şi a stabilit linia de hotar dintre imobilele în discuţie pe linia ce trece prin punctele M-N-O-P-F conform schiţei anexă la raportul de expertiză. Prin aceeaşi sentinţă a fost îndrumat Biroul de C.F. Arad să efectueze cuvenitele menţiuni în cele două înscrieri ale C.F. pentru C.F. 903 Frumuşani nr. top 198-200/b, 845 mp suprafaţă de teren, iar pentru C.F. 927 Frumuşani nr. top 198-200/a, 1638 mp suprafaţă de teren.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pentru reclamanţi există o înscriere în C.F. a suprafeţei de 845 mp din care aceştia folosesc în fapt numai 814,31 mp iar pentru pârâţi există o înscriere a suprafeţei de 1611 mp. S-a constatat că înscrierea în C.F. face doar dovada dreptului fără a face şi dovada întinderii lui astfel că în raport de schiţa de cadastru şi de raportul de expertiză s-a stabilit linia de hotar care asigură pentru reclamanţi suprafaţa de 845 mp iar pentru pârâţi cea de 1638 mp.
Tribunalul Arad prin Decizia nr. 430/A din 19 iunie 2003 a respins apelul reclamanţilor ca nefondat şi apelul pârâtei ca tardiv formulat, s-a reţinut în acest sens că instanţa a făcut o corectă apreciere a probelor şi că a restabilit în fapt situaţia de drept justificată cu acte. Nu s-a primit nici critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa obligând la suma pentru care s-au produs dovezi la dosar.
Apelul pârâtei s-a constatat că este tardiv formulat la 5 mai 2003 faţă de data comunicării hotărârii atacate, 14 aprilie 2003, cu depăşirea termenului de 15 zile legal prevăzut.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 3796 din 12 noiembrie 2003 a admis ambele recursuri împotriva deciziei nr. 430/2003, care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Timişoara considerată competentă.
S-a constatat că termenul de apel pentru pârâtă s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, 26 aprilie 2003 iar următoarea prima zi liberă după această dată a fost 5 mai 2003, dată la care s-a înregistrat recursul, deci în termen.
Pentru examinarea cauzei sub toate aspectele s-a admis şi recursul reclamanţilor.
În rejudecare Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2004 a respins ambele apeluri declarate împotriva sentinţei civile nr. 1524 din 31 martie 2003.
S-a constatat că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că părţile din proces stăpânesc faptic suprafeţe de teren mai mici decât cele cuprinse în planul cadastral şi astfel a fost acceptată soluţia propusă de expert pentru a echilibra situaţia de drept cu cea de fapt.
S-a mai constatat că solicitarea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la despăgubiri pe terenul folosit abuziv, a fost formulată în apel, astfel încât nu a fost luată în consideraţie nici critica privind acordarea într-un cuantum insuficient a cheltuielilor de judecată în raport de dispoziţiile art. 584 C. civ., care stipulează că în grăniţuire cheltuielile „se vor face pe jumătate".
Apelul pârâtei, care a criticat soluţia pentru că nu s-a ţinut cont de sentinţa civilă nr. 7084/1983 a Judecătoriei Arad care a stabilit linia de hotar‚ între cele două proprietăţi, a fost de asemenea respins ca nefondat.
Instanţa a reţinut că la data procesului de grăniţuire şi tulburare de posesie, finalizat prin sentinţa nr. 7084 din 19 decembrie 1987, reclamanţii F. nu erau proprietari asupra terenului aferent locuinţei lor, ci la acea dată, proprietar era Consiliul Local Fântânele.
Reclamanţii, illo tempore, aveau numai un drept de folosinţă pentru 250 mp pe durata existenţei construcţiei şi un contract de închiriere cu consiliul local pentru 593 mp. Reclamanţii au devenit între timp proprietari ai terenului urmare deciziei nr. 536/2001 a Prefecturii Arad.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii şi pârâta.
Reclamanţii, care nu au indicat nici un temei de drept, au criticat în esenţă hotărârea invocând probleme de fond în sensul că au avut 707 mp primiţi prin ordin al prefectului, iar pârâta deţine în mod abuziv ce mai mare parte.
Pârâta a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a cerut respectarea dreptului său de proprietate asupra imobilului. S-a mai invocat că reclamanţilor li s-a dat mai mult decât au cerut.
Recursul declarat de reclamanţi este nefondat.
Este de remarcat că potrivit art. 3021 pct. 3 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de legalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sau după caz menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul, în maniera în care a fost formulat de reclamanţi, nu este structurat potrivit cerinţelor articolului mai sus citat, în termenii prevăzuţi de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., care arată în mod expres motivele pentru care o hotărâre se poate ataca cu recurs.
Ca urmare acest recurs se va respinge ca nefondat.
Cât priveşte recursul declarat de pârâtă acesta va fi anulat ca netimbrat potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxa de timbru se datorează anticipat. În situaţia când la înregistrarea cererii nu s-a achitat taxa de timbru aferentă instanţa poate acorda un termen pentru complinirea acestei omisiuni.
Se constată că prin rezoluţia de primire a apelului s-a dispus ca recurenţii, să timbreze cererea cu câte 17.500 lei taxă judiciară şi 1500 lei timbru judiciar.
La fila 22 din acest dosar se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei recurente M.E. în care i se pune în vedere în mod expres necesitatea de a timbra, cu indicarea cuantumului.
Pârâta-recurentă nu s-a supus măsurilor dispuse de instanţă până la soluţionarea cauzei, astfel încât potrivit art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997 acest recurs se va anula ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii F.V. şi F.A .împotriva deciziei civile nr. 2 din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de pârâta M.E. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6556/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6525/2004. Civil. Granituire. Recurs → |
|---|
