ICCJ. Decizia nr. 6622/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6622
Dosar nr. 21577/2004
Şedinţa publică din 9 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 121 din 19 ianuarie 2004 petentul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu SN S. SA, anularea deciziei nr. 110 din 16 decembrie 2003 emisă de Adunarea Generală a intimatei prin care i-a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a imobilului ce a constituit proprietatea părinţilor săi şi acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul în discuţie a fost expropriat prin Decretul nr. 32/1987, mai puţin terenul aferent care este folosit şi în prezent, fără titlu, ca platformă de lucru a unei sonde pentru exploatarea sării. Contestatorul a mai criticat Decizia şi în legătură cu „neregularităţile" cuprinse în raportul de expertiză întocmit de intimată, susţinând că locuinţa a fost subevaluată iar despăgubirea primită de părinţii săi a fost greşit actualizată.
Prin sentinţa civilă nr. 481 din 19 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia.
În motivarea sentinţei, s-au reţinut următoarele: prin notificarea adresată intimatei, contestatorul, în calitate de moştenitor al defuncţilor săi părinţi M.C. şi C.M. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a locuinţei din Tg.Ocna, şi terenul aferent, plata sumei de 25.038.000 lei, despăgubiri băneşti pentru o suprafaţă de 84 mp al cărui proprietar este, concesionarea de către Salina Tg.Ocna a suprafeţei de 3,5 mp la valoarea de 10 dolari SUA/mp, precum şi plata retroactivă pe 3 ani a sumei de 1.033.000 lei pentru suprafaţa de 84 mp.
Prin Decizia emisă de intimată s-a statuat că locuinţa în litigiu a fost expropriată prin Decretul nr. 32/1987, în scopul evitării pericolului unor accidente ce s-ar putea produce ca urmare a influenţei pe care exploatarea sării în subteran o poate avea asupra construcţiilor de la suprafaţă.
Pentru această locuinţă şi în prezent nedemolată, proprietarii iniţiali au primit, la acea dată, despăgubiri în sumă de 28.953 lei.
Instanţa de fond a reţinut că, întrucât scopul pentru care imobilul a fost expropriat există şi în prezent, nefiind dovedită înlăturarea acestuia, în mod legal s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
Referitor la pretenţiile contestatorului privind plata despăgubirilor pentru ocuparea suprafeţelor de teren indicate, s-a reţinut că în mod corect s-a apreciat că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentinţe pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând următoarele critici: prin Decretul nr. 32/1987 s-a expropriat locuinţa şi „împrejurimile" nu şi terenul, iar în temeiul art. 492 C. civ. proprietarul terenului este şi proprietarul construcţiilor; deşi nu a existat consimţământul autorilor şi nici al său, intimata continuă să exploateze zăcământul de sare aflat sub teren; au fost nesocotite dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1968 care prevăd modul în care se poate folosi dreptul de folosinţă a terenurilor necesare activităţilor miniere; au fost ignorate argumentele sale în legătură cu raportul de evaluare, reţinându-se o concluzie eronată, conform căreia „despăgubirea primită la data exproprierii, actualizată conform legii, este mai mare decât valoarea actuală a imobilului".
Prin Decizia civilă nr. 2112/A din 7 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis apelul şi s-a schimbat sentinţe primei instanţe, în sensul că s-a admis contestaţia şi s-a anulat în parte Decizia nr. 110/2003 în sensul că pentru imobilul expropriat vor fi acordate despăgubiri băneşti în sumă de 399.129.010 lei; s-a dispus ca Decizia să fie comunicată Prefecturii Bacău, în conformitate cu art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut că prin modalitatea de preluare în proprietatea statului, imobilul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, act normativ care se impune prin procedura de restituire (procedură urmată de contestator) şi prin condiţiile de fond care asigură reparaţia civilă.
Prin urmare, s-a reţinut că nu pot fi reţinute criticile referitoare la accesiune ca mod de dobândire a proprietăţii în ceea ce priveşte locuinţa în litigiu.
Curtea a apreciat ca întemeiată critica referitoare la raportul de evaluare a imobilului şi implicit la concluzia în legătură cu despăgubirea primită, reţinând că modalitatea de stabilire a formei de restituire prin echivalent s-a făcut în raport de dispoziţiile exprese ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul a avut destinaţia de locuinţă, condiţia nerestituirii în natură fiind îndeplinită faţă de pericolul iminent constatat.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirii Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, OUG nr. 184/2002 [art. I alin. (1) Titlul II], Ordinul nr. 4/24555 din 5 din 6 august 2003 al Băncii Naţionale şi Institutului Naţional de Statistică publicat în M. Of. nr. 576/2003.
În termen legal, intimata a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod neîntemeiat instanţa de apel a validat modalitatea de calcul a apelantului, iar despăgubirile admise nu au bază legală de determinare, apreciindu-se ca reală şi corectă evaluarea experţilor care au efectuat raportul de expertiză în faza iniţială.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Verificând nelegalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În speţă însă, cerinţele ipotezelor indicate de text nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal şi nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, considerentele deciziei criticate relevă elementele de fapt care justifică aplicarea legii în cauză, iar legea aplicabilă, Legea nr. 10/2001, nu a fost încălcată în litera şi spiritul ei.
Respectând toate dispoziţiile legale aplicabile şi indicate în Decizia recurată, instanţa de apel a apreciat judicios modalitatea de calcul prin raportare la datele concrete ale cauzei, respectiv cursul dolarului S.U.A. în anul 1987, valoarea construcţiilor expropriate la data exproprierii, valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
Se impune a se preciza că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, prin Titlul I se aduc modificări Legii nr. 10/2001 în ceea ce priveşte stabilirea valorii construcţiilor expropriate, în sensul că valoarea corespunzătoare a acestora se prevede a se face „potrivit valorii de piaţă la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare".
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SN S. SA împotriva deciziei civile nr. 2112 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2309/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 660/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
