ICCJ. Decizia nr. 6631/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6631
Dosar nr. 386/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 octombrie 2000 reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.P. şi SC B.C.SRL Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 155.000.000 lei reprezentând premiu obţinut la tragerile pe taloane din 10 septembrie 2000, premiu acordat de pârâta SC B.C. SRL Bucureşti şi încasat de pârâta C.P.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a cumpărat biletul câştigător pe care a înserat numărul său de telefon, însă l-a completat pe numele pârâtei C.P., care refuză însă să-i recunoască şi să-i predea premiul obţinut, deşi, la data achiziţionării de către reclamantă a celor 500 de bilete printre care s-a aflat şi cel câştigător, pârâta nici nu a avut cunoştinţă despre această operaţiune.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 180 din 14 martie 2001, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantei, soluţie confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, care, prin Decizia nr. 492/A din 13 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamantei P.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că, în şedinţa publică din 14 februarie 2001, tribunalul a pus în vedere reclamantei că are obligaţia să timbreze acţiunea cu suma de 9.845.000 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru şi cu suma de 50.000 lei reprezentând timbru judiciar, aducându-i-se la cunoştinţă totodată şi consecinţele nerespectării acestei obligaţii legale. Reclamanta nu a plătit integral sumele arătate şi nici nu a formulat contestaţie împotriva impunerii acestei obligaţii în condiţiile Legii nr. 146/1997 şi OG nr. 13/2001.
Instanţele au mai reţinut că, reclamanta nu beneficiază de scutire de plata taxelor de timbru şi timbrului judiciar întrucât cu privire la persoanele împotriva cărora a formulat plângeri s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a confirmat soluţia tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamanta P.M. care a criticat hotărârile date în cauză sub cuvânt că instanţele au încălcat prevederile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 în temeiul cărora acţiunea este scutită de plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar şi în condiţiile în care reclamanta a sesizat organele de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu referire la premiul ce i se datorează, aşa încât pretenţiile sale decurg dintr-o cauză penală.
Recursul nu este fondat.
Rezultă din actele şi lucrările dosarului că recurenta-reclamantă P.M. a sesizat organele de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, indicând ca autori ai faptei, atât pe pârâta-intimată C.P., cât şi pe un ofiţer din cadrul IGP, Direcţia Poliţiei Economico-Financiare. Prin adresele nr. 889146 din 15 decembrie 2000 a Poliţiei sectorului 2 Bucureşti, Secţia a 9–a Poliţie (dosar apel) şi nr. 127/P/2001 din 16 februarie 2001 a Parchetului Militar Bucureşti (dosar apel) se arată că atât cu referire la pârâta C.P., cât şi cu privire la ofiţerul de poliţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât cercetările efectuate nu au stabilit întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii reclamate.
Potrivit art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxe de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea.
În conformitate cu art. 24 lit. o) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 (aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/c din 22 aprilie 1999), sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acţiunile şi cererile referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiune civilă separată, introdusă la instanţa civilă potrivit dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 C. proc. pen. sau ca urmare a amnistiei intervenite în cursul procesului penal.
Din dispoziţiile legale citate rezultă că pentru a fi incidentă scutirea de plata taxelor judiciare de timbru, trebuie să fie sau să fi fost pendinte o cauză penală. Prin folosirea de către legiuitor a sintagmei „cauză penală" se înţelege situaţia în care acţiunea penală, ce are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, a fost pusă în mişcare printr-un act de inculpare prevăzut de lege.
În cazul discutat, scutirea de plata taxelor judiciare de timbru intervine atunci când persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, când procesul penal a fost suspendat, când prin hotărâre definitivă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, ori atunci când persoana vătămată reclamă repararea unor pagube ce s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de primă instanţă sau atunci când intervine, aşa cum stipulează Normele metodologice citate, unul din cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată (amnistia).
Pe cale de consecinţă, simpla plângere adresată organului de urmărire penală prin care o persoană reclamă săvârşirea unei pretinse infracţiuni, plângere neurmată, cum este cazul în speţă, de punerea în mişcare a acţiunii penale, nu înseamnă, în sensul normelor citate, cauză penală, situaţie în care nu intervine scutirea de plata taxelor judiciare de timbru.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei nr. 492 A din 13 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Obligă recurenta-reclamantă la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă C.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6646/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 662/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... → |
|---|
