ICCJ. Decizia nr. 6681/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6681
Dosar nr. 3199/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Covasna la 8 ianuarie 2002, reclamanţii M.S.O. şi M.C.D. au formulat o contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 38/2001 emisă de C.P.N.M. R.H. Vâlcele, judeţul Covasna. Acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu instituţia emitentă a dispoziţiei precum şi cu Prefectura judeţului Covasna.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au notificat centrului de patologie cererea de restituire în natură a imobilului situat în Vâlcele, jud. Covasna, imobil compus din casă de piatră cu 8 camere şi terenul aferent în suprafaţă de 1228 mp, imobil naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
M.I. şi O. (născută P.) şi respectiv, L.P., mama O.P. au fost proprietarii imobilului care a fost naţionalizat de la M.I. care nu era proprietar decât pe o cotă indiviză de ½.
S-a mai arătat că naţionalizarea s-a făcut cu nerespectarea Decretului nr. 90/1952 fiind făcută de la un singur coproprietar indiviz, coproprietarilor neputându-li-se aplica Decretul nr. 90/1952 deoarece M.O. şi L.P. erau casnice iar M.I. era funcţionar. A fost criticată dispoziţia 38/2001 comunicată cu adresa nr. 563 din 14 noiembrie 2001 prin care li s-a respins cererea pe motivul că nu există fonduri pentru despăgubiri şi prin care au fost îndrumaţi către Prefectură.
S-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 7, art. 9 şi art. 20, art. 24 alin. (1) şi (2) din lege. S-a mai arătat că imobilul a fost lăsat să se degradeze, fiind parţial folosit ca depozit şi două camere închiriate Asociaţiei distroficilor musculari, fiind nereală motivarea în sensul că imobilul este destinat centrului de tratament recuperator pentru bolnavi internaţi.
Tribunalul Covasna prin sentinţa civilă nr. 1311 din 29 octombrie 2002 a admis plângerea; a anulat dispoziţia 38/2002 şi a dispus restituirea în natură a imobilului cu nr. 2315 grădină de 832 mp şi top 2316 casă de piatră cu 8 camere de 316 mp.
S-a luat act că s-a renunţat la judecarea plângerii în contradictoriu cu Prefectura judeţului Covasna.
S-a reţinut în considerente, că imobilul a trecut ilegal în proprietatea statului, prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 care nu se aplica antecesorilor reclamanţilor, deoarece erau exceptaţi, iar naţionalizarea s-a făcut numai de la un singur coproprietar. S-a mai arătat că în lipsa unui titlu valabil, împrejurarea că în imobil funcţionează o unitate sanitară este fără relevanţă în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi câtă vreme este vorba de o activitate viitoare.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 14/Ap din 24 februarie 2003 a respins cererea de repunere în termen şi a respins ca tardiv apelul.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcţia de sănătate publică a judeţului Covasna a formulat recurs considerând nelegală măsura respingerii cererii de repunere în termen.
S-a invocat lipsa juristului din unitate, aflat în concediu, motiv obiectiv care justifica repunerea în termen.
Au fost de asemenea invocate critici cu privire la situaţia de fapt.
Temeiul de drept invocat: art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Instanţa de apel a respins în mod legal cererea de repunere în termenul de apel, făcând o corectă aplicare a art. 103 C. proc. civ. În cauză plecarea juristului instituţiei în concediu de odihnă nu este o împrejurare mai presus de voinţa instituţiei, cu atât mai mult cu cât este o împrejurare previzibilă care atrage responsabilităţi corespunzătoare sarcinilor profesionale, lăsarea unui înlocuitor, pregătirea lucrărilor pe intervalul de absenţă.
Cât priveşte criticile întemeiate pe pct. 11 al art. 304 este de reţinut că după apariţia OUG nr. 138/2000 care a abrogat această dispoziţie din Codul de procedură civilă, un motiv de recurs întemeiat pe aprecierea eronată a probelor administrate nu mai este posibil.
Pentru considerentele arătate recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.S.P. Covasna, în reprezentarea C.P.N.R.H. Vâlcele împotriva deciziei nr. 14/Ap din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6749/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
