ICCJ. Decizia nr. 6689/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6689
Dosar nr. 490/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 7 octombrie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti cererea de revizuire formulată de R.N. în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1774 din 23 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii de revizuire se arată că Decizia civilă nr. 1474 din 23 septembrie 2003 este într-o evidentă contradicţie cu sentinţa civilă nr. 4839 din 27 decembrie 1979 şi sentinţa nr. 8618 din 23 septembrie 2002 a Judecătoriei Buzău, ambele definitive, instanţa de recurs neţinând seama de puterea lucrului judecat.
Cererea de revizuire este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice definitive, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, se încalcă cele definitiv stabilite printr-o hotărâre definitivă.
Din modul de redactare al textului rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de existenţa a două litigii, a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Cerinţele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în cauză întrucât între Decizia nr. 1774 din 23 septembrie 2003 (prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuientă împotriva deciziei nr. 501 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Buzău şi a încheierii de admitere în principiu din 26 martie 2003 a Judecătoriei Buzău) şi sentinţa nr. 8618/2002 a Judecătoriei Buzău (prin care a fost respinsă acţiunea în evacuare formulată de intimaţii R.C. şi R.L. împotriva revizuientei şi a fostului său soţ R.G.) nu există contrarietate, nefiind întrunite elementele autorităţii de lucru judecat, în înţelesul art. 1201 C. civ.
De altfel, revizuienta a mai invocat argumentul referitor la o aşa zisă autoritate de lucru judecat şi în recursul declarat împotriva deciziei nr. 501 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Buzău şi a încheierii de admitere în principiu din 26 martie 2003 şi soluţionat prin Decizia nr. 1774 din 23 septembrie 2003 a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs analizând acest aspect în considerentele hotărârii şi apreciind că nu există autoritate de lucru judecat.
Ţinând seama de considerentele expuse anterior şi constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de R.N. împotriva deciziei nr. 1774 din 23 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6738/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 671/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
