ICCJ. Decizia nr. 6717/2004 Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6717
Dosar nr. 9194/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 octombrie 2002, reclamantele M.A. şi M.T. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 851/2002 emisă de Primarul comunei Piscu Vechi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 ca fiind nelegală şi obligarea Primăriei comunei Piscu Vechi să le restituie în natură bunurile mobile ridicate ca urmare a preluării abuzive a imobilului situat în aceeaşi comună sau acordarea unor despăgubiri băneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 4 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 „măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse". Or, din interpretarea acestor prevederi rezultă că se pot cere măsuri reparatorii, pentru asemenea bunuri, preluate odată cu imobilul, numai în condiţiile în care bunurile mai există şi se află în posesia autorităţii publice căreia i-a fost adresată notificarea.
În cauza de faţă, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că nu există date referitoare la bunurile mobile a căror restituire se cere în evidenţa primăriei, ceea ce echivalează practic cu inexistenţa bunurilor.
Cererea reclamantelor pentru introducerea în cauză a Statului Român în calitate de pârât, a fost respinsă deoarece acesta nu are calitate procesuală faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd o altă procedură prealabilă decât cea urmată de reclamante.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 269 din 16 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, pentru aceleaşi considerente reţinute de instanţa de fond.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., contestatoarele M.A. şi M.T. au declarat recurs împotriva acestei ultime hotărâri invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentele susţin în esenţă că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 deoarece bunurile mobile a căror restituire au solicitat-o nu sunt „utilaje şi instalaţii preluate odată cu imobilul".
Într-o altă critică, recurentele menţionează că în mod greşit s-a respins cererea de introducere în cauză a Statului Român în condiţiile în care nu se cunoaşte în posesia cui au ajuns bunurile mobile ridicate abuziv.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea cauzei pentru judecarea fondului acţiunii.
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentele-contestatoare au investit tribunalul cu o contestaţie prin care au solicitat anularea dispoziţiei nr. 851/2002 emisă de Primarul comunei Piscu Vechi prin care le-a fost respinsă cererea de acordare a unor măsuri reparatorii pentru bunurile mobile ridicate odată cu preluarea abuzivă a imobilului, ce a aparţinut autorului lor M.M. întrucât aceasta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Din notificarea adresată de recurente rezultă că bunurile a căror restituire o solicitau sunt: secerătoare, semănătoare, batoză de bătut porumb, atelaje cu vite, trior şi maşină de treierat.
Tot prin notificare, recurentele afirmă că „bunurile enumerate sunt imobile prin destinaţie conform art. 468 C. civ. şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001".
Pe parcursul procesului la instanţa de fond, recurentele-contestatoare, asistate de avocat, nu au negat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi nu au indicat alte temeiuri ale acţiunii lor decât prevederile Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind, în mod justificat, în raport de natura bunurilor a căror restituire au solicitat-o, instanţele au analizat dacă sunt întrunite cerinţele art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a bunurilor mobile sau acordarea de măsuri reparatorii, acesta fiind singurul text de lege ce se referă la bunurile mobile devenite imobile prin destinaţie.
În mod corect s-a stabilit de instanţa de apel că bunurile mobile la care se refereau recurentele în notificare nu mai există, de vreme ce nu figurează în evidenţa entităţii administrative căreia i-a fost adresată notificarea şi ca urmare, legal, le-a fost respinsă cererea de acordare a unor despăgubiri.
În mod judicios a fost respinsă şi cererea de introducere în cauză a Statului Român în temeiul art. 26 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 întrucât recurentele nu au urmat procedura în termenul defipt de această prevedere legală, în raport de care statul nici nu are calitate procesuală.
Faţă de cele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul contestatoarelor în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarele M.A. şi M.T. împotriva deciziei civile nr. 269 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6351/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6345/2004. Civil → |
|---|
