ICCJ. Decizia nr. 6724/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 130 din 10 aprilie 2003, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamanta Ș.A. în contradictoriu cu primarul municipiului Pitești și municipiul Pitești, prin primar și a anulat dispoziția nr. 894/2002 emisă de Primarul Municipiului Pitești, dispunând restituirea în natură a terenului în suprafață de 3105 mp situat în Pitești, conform schiței nr.44, anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic inginer M.G.
Instanța de fond a reținut că terenul a constituit proprietatea autorului reclamantei, nefiindu-i restituit acesteia în temeiul Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, cu motivarea că bunul nu a făcut obiectul acestor legi care nu reglementau situația juridică a terenurilor preluate fără titlu valabil sau expropriate.
Instanța a mai reținut că Primăria municipiului Pitești nu deține nici un document în baza căruia stăpânește terenul, apreciind că situația juridică a acestuia este reglementată de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și cele ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Totodată, pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că terenul nu este afectat de investiții și detalii de sistematizare, fiind folosit în prezent de P. Pitești pentru circulația mijloacelor de transport în comun.
Prin decizia nr. 163/A din 24 octombrie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâți.
Soluționând apelul, instanța a constatat nefondate criticile formulate de pârâți privind lipsa calității procesuale pasive a municipiului Pitești, reținând că preluarea imobilului de către Primăria Pitești s-a făcut fără titlu.
Instanța a mai reținut că pârâții nu au dovedit în nici un mod susținerea că imobilul ar face parte din domeniul public, fiind inclus în inventarul municipiului Pitești.
Curtea a constatat că terenul nu a fost restituit reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 1/2000, reținând că din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul nu este afectat de investiții și detalii de sistematizare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs primarul municipiului Pitești și municipiul Pitești, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltând recursul, pârâții susțin că în mod greșit instanța de apel a stabilit că Municipiul Pitești are calitate procesuală pasivă.
Mai susțin pârâții că terenul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind expropriat prin Decretul de expropriere nr. 53/1978 și că reclamanta nu a uzat de legile fondului funciar, în baza cărora îi putea fi retrocedat terenul.
Pârâții mai învederează că terenul este afectat de detalii de sistematizare, este traversat de rețeaua de apă și canalizare a orașului, constituind domeniu public, cu destinația de parc auto "Linia 19", fiind inclus în inventarul municipiului Pitești constituit în baza Legii nr. 213/1998 și aprobat prin H.G. nr. 447/2002.
Recursul este neîntemeiat.
în primul rând, se constată că nu se justifică susținerea întemeiată pe lipsa calității procesuale pasive a municipiului Pitești, în condițiile în care se pretinde că imobilul face parte din domeniul public.
Celelalte susțineri făcute în recurs nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, nu există nici un înscris care să ateste modalitatea de preluare a terenului de către stat și cum recurenții, care au invocat existența unui decret de expropriere, nu au depus dovezi în acest sens, rezultă că imobilul a fost preluat fără titlu de la autorul reclamantei, caz în care sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate fără temei legal sunt incluse în categoria celor preluate abuziv.
Este de observat că nici în legătură cu includerea imobilului în discuție în proprietatea publică nu s-au făcut dovezi.
De asemenea, nici alte susțineri în legătură cu afectațiunea terenului nu se verifică, astfel că urmează a se constata că soluția adoptată de instanțe este în afara criticii. Ea urmează principiul restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, consacrat prin art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, și a fost respins ca atare.
în temeiul art. 274 C. proc. cvi., recurenții urmează a plăti intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 5 milioane lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6773/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6734/2004. Civil → |
|---|
