ICCJ. Decizia nr. 6773/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 30 august 2001, reclamanții Z.A., Z.F. și Z.D. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Crângeni și SC S. SA Alexandria, solicitând, în baza Legii nr. 10/2001, obligarea acestora la restituirea unui imobil reprezentând moară țărănească și terenul aferent de 3.000 mp.
Pârâta SC S. SA Alexandria a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S.
Prin sentința civilă nr. 942 din 15 aprilie 2002, Tribunalul Teleorman a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, reținând în esență că prin privatizarea SC S. SA Alexandria, în a cărei administrare s-a aflat imobilul în litigiu după anul 1989, devin incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituției care a efectuat privatizarea.
Apelul declarat de reclamanți a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 86.A din 17 februarie 2003, s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că s-a admis excepția prematurității cererii și s-a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.
Instanța de apel a reținut în esență că întrucât reclamanții au formulat contestația anterior emiterii deciziei de către persoana notificată, acțiunea este prematură, întrucât Legea nr. 10/2001 instituie în mod imperativ obligația parcurgerii fazei administrative, instanța de judecată fiind implicată doar în soluționarea contestației împotriva deciziei emisă de persoana juridică.
La data de 12 iunie 2003, s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul declarat de reclamanții Z.A., Z.F. și Z.D., care va fi admis din considerentele ce se vor expune.
Astfel, deși, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că reclamanții au formulat notificarea prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 către Primăria comunei Crângeni, iar aceasta avea obligația să se pronunțe prin decizie asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, potrivit art. 23 din lege, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Totodată, potrivit art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Reiese deci cu claritate faptul că în ambele ipoteze persoana juridică notificată este obligată a se pronunța asupra notificării prin decizie sau dispoziție.
în situația în care persoana notificată nu răspunde în termenul legal prevăzut devin inaplicabile prevederile art. 24 alin. (7) din lege referitoare la atacarea deciziei sau dispoziției, acestea având un caracter special și fiind deci de strictă interpretare și aplicare, neputându-se extinde aplicarea lor prin analogie. în aceste condiții, lipsa răspunsului persoanei juridice notificate, privită ca o conduită imputabilă a acesteia, nu poate să afecteze interesele persoanei îndreptățite și nici să o lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute prin lege.
Astfel, deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana notificată nu respectă dispozițiile legale referitoare la emiterea deciziei în termenul prevăzut, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești, acesta fiind în esență chiar rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001, respectiv caracterul reparatoriu al acestui act normativ.
Mai mult, tăcerea persoanei notificate echivalează cu neîndeplinirea obligației corelative a unui drept subiectiv civil, respectiv a dreptului la restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de către Stat.
Prin urmare, s-a impus admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași curte de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6852/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6724/2004. Civil → |
|---|
