ICCJ. Decizia nr. 6825/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6825
Dosar nr. 10416/200.
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V – a civilă, reclamanta SC B.A.A. SRL a chemat în judecată pârâta O.S.I.M., solicitând ca prin sentinţă să se depună anularea parţială a certificatelor de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale nr. 009330, 009331, 009332 eliberate la cererea SC A.R.I. SRL Bucureşti. Ulterior reclamanta şi-a completat acţiunea, cerând anularea în totalitate a certificatelor menţionate, precum şi a celor cu nr. 009334, 009410, 009530, al căror titular este aceeaşi solicitantă.
În motivarea acţiunii s-a arătat în esenţă că desenele – modele ce au făcut obiectul certificatelor menţionate nu reprezintă elemente de noutate şi că au fost încălcate la eliberarea lor prevederile art. 8 şi urm. din Legea nr. 129/1992 referitoare la aspectul exterior nou al desenelor şi modelelor industriale protejate.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 129/1992.
La data de 25 octombrie 2002 SC A.R.I. SRL Bucureşti a formulat în cauză cerere de intervenţie în interes propriu, care a fost respinsă în principiu ca inadmisibilă prin încheierea din 3 decembrie 2002.
Ulterior, aceeaşi persoană juridică a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtei O.S.I.M., care a fost admisă în principiu prin încheierea din 10 ianuarie 2003.
Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Bucureşti, secţia a V – a civilă, prin sentinţa nr. 153 din 14 martie 2003, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi a anulat certificatele de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale nr. 009330, 009331, 009332, 009334, 009410, 009530, eliberate de pârâta O.S.I.M. titularului - intervenient SC A.R.I. SRL Bucureşti.
A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei O.S.I.M. ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă şi a motivat că:
- metodele protejate prin certificatele anulate nu îndeplinesc condiţia fundamentală de noutate în sensul art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, în condiţiile în care reclamanta a dovedit că obiectul certificatelor nr. 009330, 009331 şi 009332 fusese făcut public în străinătate – Turcia, încă din anul 1994, data editării catalogului „Celikler", protecţia fiind acordată mult ulterior în România, respectiv în anul 2000;
- modelele protejate prin certificatele anulate nu au îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 129/1992; fiind vorba despre profile care intră în componenţa unor obiecte denumite generic „tâmplărie de aluminiu", acestea de regulă nu sunt vizibile la exterior, neputând deci face obiect de protecţie în baza prevederilor legale menţionate;
- prin instrucţiunile O.S.I.M. din anul 1997 (cap. I, pct. 8 par. 7), date în aplicarea Legii nr. 129/1992, s-a stabilit că nu sunt admise reproduceri grafice care înfăţişează desene şi modele tehnice prezentând produsul în secţiune sau în plan cu rupturi şi cote, cum s-a procedat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri pârâta O.S.I.M. şi intervenienta SC A.R.I. SRL.
În apelul declarat de pârâtă s-a susţinut în principal că:
- lipsa elementelor de noutate a modelelor protejate a fost în mod greşit reţinută, neexistând documente publice cu date certe de identificare anterioare constituirii depozitelor reglementare ale cererilor; cataloagele firmei „Celikler" nu prezintă dată certă, nu sunt traduse şi au fost depuse la dosar după încheierea dezbaterilor, care au avut loc la 7 martie 2003;
- împrejurarea că modelele nu sunt vizibile din exterior nu are relevanţă juridică iar pe de altă parte au fost respectate standardele naţionale şi internaţionale pentru elementele de desen tehnic industrial;
- incidenţa unor reglementări internaţionale în privinţa protecţiei juridice a modelelor şi desenelor a fost stabilită în mod eronat.
În apelul său intervenienta a reiterat prima critică referitoare la elementele de noutate ale modelelor protejate şi a arătat în plus că:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor probatoriilor solicitate de pârâtă şi intervenientă;
- cererea de intervenţie în interes propriu a fost respinsă în principiu în mod greşit.
- pârâta O.S.I.M. a respectat la emiterea certificatelor dispoziţiile art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 129/1992, instrucţiunile la care face referire instanţa de fond neavând aplicabilitate în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin Decizia nr. 530 din 27 noiembrie 2003 a respins apelurile ca nefondate.
Constatându-se că sentinţa este legală şi temeinică s-a reţinut sub un prim aspect că potrivit solicitărilor de înregistrare a modelului industrial, formulate de intervenientă la O.S.I.M. şi pentru care s-au eliberat certificatele în litigiu, obiectul protecţiei îl constituie profile din aluminiu ce sunt încorporate în alte produse, denumite generic „tâmplărie de aluminiu". Cererile au fost însoţite de anexe care le descriau şi unde se preciza că desenele respective prezintă, prin linii drepte şi curbe, secţiunea profilului din aluminiu folosit pentru asamblarea într-un alt produs. Or, în conformitate cu Instrucţiunile O.S.I.M. aprobate prin Decizia nr. 122 din 25 aprilie 1997, anterioare depunerii cererilor, era obligatoriu ca pârâta să solicite intervenientei prezentarea aspectului exterior în trei dimensiuni, neputând fi admise desenele tehnice reprezentând produsul în secţiune sau în plan cu rupturi şi cote, cu texte explicative şi legende.
Aşa fiind, încălcarea prevederilor art. 8 – 10 din Legea nr. 129/1992, ca şi a instrucţiunilor emise în baza ei conduce la nulitatea certificatelor, astfel cum a stabilit şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, lipsa de noutate a modelelor în litigiu este cert dovedită nu numai prin catalogul „Celikler" ci şi prin înscrisuri necontestate ce atestă producţia respectivelor profile de aluminiu încă din anul 1994.
Instanţa de apel a mai constatat că nici celelalte critici referitoare la probatoriile administrate şi soluţia din cererea de intervenţie în interes propriu nu pot fi primite, tribunalul respectând dispoziţiile procedurale incidente şi pronunţând o sentinţă corectă sub toate aspectele.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâta O.S.I.M. şi intervenienta SC A.R.I.SRL.
Pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că au fost interpretate şi aplicate greşit prevederile Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.
Astfel, s-a arătat în esenţă că:
- nu se poate reţine caracterul distrugător de noutate al cataloagelor firmei „Celikler" acestea fiind acte interne, nepuse la dispoziţia publicului;
- nu se poate stabili prin documente cu dată certă dacă modelele protejate prin certificatele anulate au fost făcute publice înainte de data constituirii depozitelor reglementare ale cererilor intervenientei;
- profilele de aluminiu se bucură de protecţie legală, în condiţiile ar. 10 din Legea nr. 129/1992, fiind fără relevanţă caracterul lor tehnic determinant.
În recursul său intervenienta SC A.R.I. SRL a criticat Decizia, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei şi respingerii pe fond a acţiunii ca nefondată.
Recurenta şi-a fundamentat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., structurându-le pe cinci direcţii esenţiale:
- încălcarea legii;
- lipsă de temei legal;
- aplicarea greşită a legii;
- respingerea eronată a cererii de intervenţie în interes propriu;
- nepronunţarea asupra mijloacelor de apărare şi a probelor administrate.
Sub primul aspect, s-a susţinut că depunerea fotocopiei (necertificate) a unui catalog s-a făcut după închiderea dezbaterilor la instanţa de fond, ceea ce este de natură să o prejudicieze pe intervenientă, mai ales că aşa-zisul document nu are dată certă.
Au fost încălcate prevederile art. 139 alin. (1) teza finală şi art. 174 C. proc. civ.
O a doua critică are în vedere concluzia instanţei de apel în sensul că profilele de aluminiu protejate intră în componenţa „tâmplăriei de aluminiu", nefiind vizibile la exterior şi ieşind de sub incidenţa Legii nr. 129/1992.
S-a susţinut că soluţia instanţei de apel este greşită, art. 8 din actul normativ menţionat nefăcând nici o referire la vizibilitatea exterioară.
Sub un al treilea aspect recurenta a învederat că există un mare număr de certificate similare cu cele anulate, eliberate pentru numeroşi titulari, respectându-se dispoziţiile art. 8 – 10 din Legea nr. 129/1992, ceea ce atestă o dată în plus caracterul eronat al hotărârilor pronunţate; s-a mai arătat că este greşită concluzia instanţelor, în lipsa unei expertize de specialitate, că reprezentarea modelelor industriale ale recurentei este specifică desenelor tehnice în secţiune sau desenelor în plan cu rupturi şi cote, cu texte exemplificative sau legende.
S-a mai susţinut că respingerea în principiu a cererii de intervenţie în interes propriu este greşită pentru că nu i-a permis recurentei să-şi apere drepturile în condiţii de contradictorialitate.
În fine, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra mai multor dovezi ce atestă, între altele, lipsa de relevanţă a catalogului „Celikler" şi nu a manifestat rol activ dispunând, chiar şi din oficiu, asupra probatoriilor necesare.
Examinând întregul material probator administrat în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursurile nu sunt fondate. Ambele instanţe au rezolvat în mod corect şi cu respectarea prevederilor procedurale principalele probleme de drept ale cauzei, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la recursul pârâtei O.S.I.M.
Susţinerea acesteia în sensul că, în realitate, catalogul firmei „Celikler" nu ar fi distructiv de noutate nu poate fi primită. Nu numai că ideea unui catalog publicitar „de uz intern" este absolut paradoxală, dar ea este contrazisă prin mai multe probatorii conexe (adeverinţe, facturi) ce atestă comercializarea produselor respective începând cu anii 1994 în Turcia şi 1996 în România, inclusiv de către reclamantă (fostă SC H. SRL). Pe de altă parte, reeditarea catalogului, accesul (dovedit) al publicului pe internet, înscrisurile cu dată certă existente în dosar, toate anterioare eliberării certificatelor în litigiu în favoarea intervenientei, contrazic afirmaţia referitoare la lipsa unor dovezi certe privind anterioritatea destructivă de noutate.
Oricum, în contextul celui de-al treilea motiv de recurs, potrivit art. 10 din Legea nr. 129/1992 „desenul sau modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat chiar dacă are noutate". Or, certificatele supuse anulării consacră protecţia unor modele prezentate în secţiuni şi destinate îndeplinirii unei funcţii tehnice, ceea ce contravine prevederilor art. 8 pct. 7 din Instrucţiuni, care interzic ca reproduceri grafice „desenele tehnice prezentând produsul în secţiune sau în plan, cu rupturi şi cote".
Aşa fiind, se constată că toate criticile formulate de pârâta O.S.I.M. sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de intervenienta accesorie SC A.R.I. SRL.
Înalta Curte nu constată existenţa vreunor încălcări a prevederilor legale procedurale în legătură cu prezentarea catalogului firmei „Celikler".
În apel reclamanta a înfăţişat originalul catalogului, care a fost vizat spre neschimbare de către instanţă, dându-se posibilitatea părţilor să-l confrunte cu copia aflată la dosar (încheierea de şedinţă de la 18 septembrie 2003). Pe de altă parte, chiar dacă o copie a catalogului s-ar fi depus la instanţa de fond după închiderea dezbaterilor (ceea ce nu s-a dovedit) recurenta a avut posibilitatea ca pe parcursul întregii judecăţi în apel (cale devolutivă de atac) să-şi formuleze susţineri şi apărări cu privire la această probă, nefiind prejudiciată în exercitarea drepturilor procesuale.
Referitor la cea de-a doua critică, este de reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 129/1992 (la data depozitului reglementar) „desenul sau modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat chiar dacă are noutate". De asemenea, potrivit acordului TRIPS, incident în cauză, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994, o astfel de protecţie „nu se va extinde asupra desenelor şi modelelor dictate în mod esenţial de considerente tehnice sau funcţionale". Or, ambele hotărâri pronunţate în cauză răspund acestor rigori legale, stabilind în mod corect că O.S.I.M. a acordat protecţie unor desene care, în mod cert:
- nu vizau aspectul exterior al produselor ci prezentarea lor în secţiune;
- au un aspect destinat în exclusivitate unei funcţii tehnice;
- în urma îndeplinirii funcţiei tehnice (asamblarea) îşi pierd vizibilitatea distinctă din exterior.
A treia critică, referitoare la existenţa unui mare număr de certificate similare, este de asemenea neîntemeiată. Obiectul judecăţii l-au constituit certificatele a căror anulare s-a solicitat iar instanţele au stabilit în mod corect că au fost încălcate prevederile art. 10 din Legea nr. 129/1992, orice alte considerente fiind străine cauzei.
Sub un alt aspect, respingerea cererii de intervenţie în interes propriu s-a făcut în contextul în care aceeaşi instanţă de fond i-a admis recurentei intervenţia accesorie şi i-a dat posibilitatea ca, împreună cu pârâta O.S.I.M., emitentul certificatelor şi singurul responsabil pentru acordarea nelegală a protecţiei, să-şi facă toate apărările şi să administreze probatorii.
În fine ambele instanţe au administrat probatoriile necesare soluţionării cauzei, pe care le-au analizat coroborându-le în mod judicios. Recurenta nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate iar instanţele au apreciat corect că pentru rezolvarea unor aspecte care sunt în principal juridice şi mult mai puţin tehnice, probatoriile cu înscrisuri, depuse în mare număr la dosar, sunt relevante şi suficiente.
În consecinţă, cum ambele hotărâri sunt legale şi temeinice, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâta O.S.I.M. şi intervenienta SC A.R.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 530 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6927/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6828/2004. Civil → |
|---|
