ICCJ. Decizia nr. 6819/2004. Civil. Legea 33/1994. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6819
Dosar nr. 7831/2004
Şedinţa de la 3 decembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 27 mai 2003, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta B.E., având ca obiect revendicare teren, împotriva pârâtei Consiliul Local al municipiului Slatina.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 35, art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 33/1994, restituirea în natură a unei suprafeţe de teren expropriate prin Decretul nr. 302/1981. Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale invocate, ele aplicându-se doar exproprierilor care au avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 33/1994. Prin urmare, reclamanta nu putea solicita restituirea terenului decât în condiţiile Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 344 din 19 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând că după apariţia Legii nr. 10/2001, cererile de retrocedare nu mai pot fi soluţionate pe calea dreptului comun. Se arată, astfel, că potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, şi imobilele preluate de stat cu titlu valabil sunt imobile preluate abuziv, iar conform art. 11 alin. (2) din lege, retrocedarea terenurilor expropriate se face numai in baza acestei legi.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta B.E.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., reclamanta a apreciat că Decizia este nelegală.
Se susţine, în esenţă, că, deşi acţiunea şi apelul au fost respinse ca nefondate, din considerente ar rezulta că cererea este inadmisibilă iar refuzul instanţei de a soluţiona pricina în temeiul Legii nr. 33/1994 reprezintă în fapt o denegare de dreptate. Legea nr. 10/2001 nu abrogă acest act normativ şi nici nu impune aplicabilitatea ei exclusivă în materia exproprierilor.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa pronunţata, tribunalul a respins ca neîntemeiată acţiunea, deşi analiza instanţei nu viza în nici un fel fondul dreptului pretins, ci doar faptul că reclamanta nu îşi poate valorifica pretenţiile pe calea procedurii instituite de Legea nr. 33/1994.
Curtea de apel, a constatat că prima instanţa nu a soluţionat în fond cererea, respingând-o pe excepţie, ca inadmisibilă, şi în mod greşit a respins apelul, reţinând că retrocedarea este posibilă numai în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În materia restituirii imobilelor preluate de stat, Legea nr. 10/2001 este o lege generală în raport cu Legea nr. 33/1994. Prin această lege nu au fost abrogate în mod expres dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care se aplică atât faptului neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică, care a început sub imperiul legii vechi şi continuă sub imperiul legii noi, cât şi efectelor pe care le generează acest fapt.
Intr-adevăr, pentru imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevede măsuri speciale de restituire, însă diferenţa de reglementare faţă de art. 35 din Legea nr. 33/1994 constă în aceea că, potrivit Legii nr. 10/2001, există un termen pentru formularea notificării, în timp ce în cazul cererii formulate în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, limitarea temporală exista numai în cazul unei noi declaraţii de utilitate publică.
Întrucât dispoziţiile art. 35 din legea speciala, nr. 33/1994, nu au fost abrogate în mod expres şi între cele doua legi exista unele diferenţe de reglementare, conform principiului generalia specialibus non derogant nu se poate reţine că din momentul în care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 au devenit inaplicabile.
Prin urmare, drepturile persoanelor ale căror imobile au fost expropriate pot fi în continuare realizate în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă sunt îndeplinite condiţiile acestui text.
Pentru toate aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 313 cu ref. la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei civile nr. 344 din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Curţi de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6781/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6770/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
