ICCJ. Decizia nr. 6781/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs

Decizii civile ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6781Dosar nr. 12502/2004

Şedinţa publică din 3 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 30 mai 2003, reclamanta V.D. a chemat în judecată pe pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare – cumpărare a garsonierei situate în oraşul Năsăud, judeţul Bistriţa Năsăud, iar în caz de refuz la plata a 300.000 lei cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 2096 din 5 noiembrie 2003, Judecătoria Năsăud a admis acţiunea reclamantei.

Instanţa de fond a reţinut în esenţă că deşi contractul de închiriere a fost încheiat între reclamantă şi pârâtă pe o perioadă de 1 an, în speţă a intervenit tacita relocaţiune, iar SC C.N. SA a fost obligată să încheie contractul de vânzare – cumpărare în raport de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, republicată.

Apelul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca a fost admis în parte de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 401/A din 20 februarie 2004, în sensul că sentinţa apelată a fost schimbată referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Curtea de Apel Cluj a reţinut, referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 300.000 lei pe zi de întârziere, faptul că SC C.N. SA este debitoarea unei obligaţii de a face, iar în situaţia în care după rămânerea definitivă a hotărârii refuză executarea obligaţiei stabilită în sarcina sa, devin incidente dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., potrivit cărora poate fi constrânsă la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, arătând că în notificarea de vânzare – cumpărare era precizat termenul si locul unde se va trimite răspunsul precum si termenul de trimitere, dar că acest răspuns a fost transmis cu întârziere faţă de termenul acordat.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Deşi contractul de închiriere a fost încheiat de părţi pe perioadă determinată, în speţă a intervenit tacita relocaţiune, motivat de faptul că reclamanta a păstrat folosinţa imobilului în litigiu şi după împlinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul, corelativ îndeplinindu-şi şi obligaţia de plată a chiriei.

Astfel, devin incidente dispoziţiile art. 1437 C. civ., cu atât mai mult cu cât calitatea de chiriaşă a reclamantei a fost recunoscută chiar de pârâtă prin notificarea din 12 mai 2003.

În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este legală şi temeinică Decizia instanţei de apel, care urmează a fi menţinută, tinând cont şi de faptul că această lege nu reglementează obligativitatea respectării unui termen de răspuns la notificarea de vânzare – cumpărare, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.

Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI.

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 401/A din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 6828/2004. Civil  ICCJ. Decizia nr. 6819/2004. Civil. Legea 33/1994. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6781/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs